Despre ratare
A gindi vietile celor vechi in jurul complementului modern al ratarii e nepotrivit. Altfel, e-adevarat, pare ca toti murim — deocamdata —, dar asta nu inseamna numaidecit ratare. A extinde sistematic “ratarea biologica” la lumea ideilor mi se pare ca e nefericit, si e intotdeauna surprinzator sa vezi oamenii religiosi facind asta. Daca vorbim de viata spirituala, chiar nu cred ca ne ratam cu totii. In orice caz, nu (ne) ratam in toate sensurile. Fiecare dintre noi salveaza cite ceva, unii mai mult, altii mai putin.
Dar apoi, chiar biologic, ratam doar cind murim, caci pina murim, sintem, intr-un sens, cu totii, nemuritori — viata unui muritor nu e mai putin viata.
0 Comments:
Post a Comment
<< Home