Citeva ginduri despre softul civilizational american

Soft power e, in realitate, mult mai puternica decit isi imagineaza multi dintre noi. Fiindca aici nu se contabilizeaza "doar" economia, politica, civilizatia sau cultura occidentale: sint mai multe componente, de regula neglijate inclusiv de politicienii cei mai democrati. Cei care insa nici nu o iau in calcul traiesc, asa cum s-a mai spus, cu decenii in urma, cind puterea era asimilata cu puterea de foc sau cu forta economica bruta. Soft power e data, de fapt, de suma intreaga a valorilor occidentale in care universitatea ocupa un loc central.
Pentru a ne lamuri, ne putem referi doar la scolile superioare americane care sint la decenii in fata celor ale intregii lumi civilizate. In fapt, aceasta e adevarata soft power, nu cea data de o viziune prea particulara a unei stingi (politice).
Mai mult, nu cred ca putem vorbi de ceva similar in China -- desi multi fac eroarea asta luind in calcul forta sa economica -- si asta chiar daca scoala chineza pare foarte performanta: stim ca acolo multe se intimpla mai ales datorita ordinii si disciplinei impuse de la centru. Caci daca puterea centrala dispare sau se diminueaza, atunci se intimpla ce s-a intimplat in tot fostul bloc comunist, universitatea va intregistra un declin aproape imediat.
Ei bine, adevarata forta americana vine tocmai din faptul ca, in conditii de democratie si fara nici un fel de constringeri sau comandamente politice, educatia superioara americana domneste in societate si in lume: universitatile americane sint in top, inclusiv in top-urile realizate de China. Iar diferentele fata de restul lumii sint atit de mari, incit aproape ca iti vine sa te intrebi ce naiba se intimpla cu bugetele ministerelor educatiei, acelea care sint totusi deloc neglijabile, in restul tarilor democrate (partenere).
Ei bine, gindind problema in termenii astia, Putin nu ne poate aparea altfel decit ca un badaran, in cel mai bun caz ca un parvenit care ar vrea ca toata lumea sa asculte manelele lui politico-economice, manelele alea in care se vorbeste mereu de dusmani, de bani si de valoare.
In fine, probabil ca nici Nye nu a inteles pe deplin influenta conceptului acestuia de vreme ce a pretins ca inclusiv dictatorii comunisti au uzat pe scara larga de soft power. In realitate, indoctrinarea se facea (cu forta) in intreg blocul sovietic, iar una dintre cerintele de baza ale soft power este tocmai aceea ca apeleaza mai degraba la seductie decit la coercitie. Or, in putine locuri din lume comunismul s-a impus pasnic, prin recurs la seductie, chiar daca o multime de intelectuali din lumea larga s-au lasat sedusi de violenta ideilor comuniste. In fapt, astazi, orice om nepervertit si cu mintea intreaga admite deschis, chiar daca ii lipseste instructia, ca comunismul e mai degraba asimilabil violului, iar comunistul convins are deja mintea violatorului, adica a celui care crede ca toate victimele sale au fantasma violului.