Poporul si dictatorul

Cred ca o intrebare legitima dar si incomoda e, de ce a fost posibil in Romania post-comunista fenomenul Dan Voiculescu.
Raspunsul scurt ar fi acesta: fiindca romanii, in pofida a ceea ce cred despre ei insisi, sint inca foarte usor de manipulat, ba chiar foarte usor de indoctrinat. Totul e sa schimbi in mod plauzibil ideologia pentru ca ei sa raspunda favorabil.
Sa incercam acum raspunsul lung. N-am avut un proces al comunismului ci o mascarada de proces menita sa justifice executia sumara a lui Ceausescu. Exorcizarea s-a facut, poporul-victima a fost bun, Ceausescu a fost rau. Ceausescu a fost omorit, poporul-victima n-a invatat mai nimic dar a ramas bun: bun de manipulat, fireste. Mecanismul asta a functionat ca uns si la televiziunile lui Voiculescu: poporul-victima e bun, dictatorul e rau. Cei multi nu pot gresi chiar daca sint indoctrinati, cel singur nu poate avea dreptate, chiar daca gindeste corect: parlamentul e bun, chiar daca e plin de hoti, presedintele e rau, fiindca e singur.
Cei multi nu se pot insela, asta e lectia invatata de catre popor la antenele lui Voiculescu. Dar tot asta ne invata si "democratia populara" comunista: clasa muncitoare are intotdeauna dreptate, proletariatul e stapin iar daca esti singur, esti desfiintat. Ma rog, proletariatul nu era chiar stapin dar asa credea, fiindca asa i se spunea, tot la televizor. Acum putem vedea clar ce bine functioneaza la popor continuitatea in ideologie. Multi sint si azi siguri dar mai ales impacati ca am terminat-o cu comunismul. Si totusi...