Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Tuesday, October 29, 2013

Despre puterea ideilor

Nu stiu daca putem face o analogie intre maniera de a gindi a comunistilor si cea a celor care cred in conspiratia mondiala. Acestia din urma supraliciteaza intr-adevar rolul dar si capacitatea organizatorica a unei elite. Mi se pare insa ca e o fortare sa spui ca comunistii au "supraevaluat rolul "demiurgic" al ideilor". Cred ca daca ar fi facut asa ceva, atunci comunismul n-ar mai fi cazut, ba poate ca multi dintre comunisti s-ar fi salvat prin filosofie. In realitate, politrucii comunisti se temeau la propriu de lumea ideilor, fiindca nu o intelegeau. Asa cum diletantii intr-ale stiintei critica adeseori vehement stiinta, se tem de ea si pretind ca e malefica, comunistii credeau ca filosofii au planuri periculoase pentru ideologia lor. Pe de alta parte, comunismul a fost, intr-adevar, o materializare a fortei brute a ideilor: ideile -- si ma refer mai ales la ideologii -- sint intr-adevar periculoase daca ajung la cei nepriceputi in manipularea lor. Filozofii si intelectualii in general uzeaza natural de idei, nu insa si majoritatea politicienilor. Pina la rolul "demiurgic" al ideilor, ma tem ca pentru un comunist ar fi fost deplasat, daca nu chiar eronat sa vorbesti de transcendenta ideilor. Comunismul a supraevaluat, cred, rolul demiurgic al ideologiei, dar asta e deja altceva. Rolul ideilor nu poate fi niciodata supraevaluat: ba, daca lucrurile merg prost, asta se intimpla fiindca rolul ideilor este subevaluat.

Vezi Dragul meu filosof al lui Andrei Cornea din Revista 22.

Monday, October 21, 2013

Romania or Victor Ponta

Prime Minister of Romania is not able of doing anything right: he is neither prime minister, nor president, nor prima donna (on TV). An incompetent in all his splendor. Many calm people say that he is a pathological liar, plagiarist or even worse, putschist. Without doubt, as politician, Victor Ponta is nil. I think, the more his extended mandates are prolonged, the higher are the risks that Romania drifts away from its democratic path.
In modernity, we learned that we can call dictator any politician who engage in irrational way too many things that does not master. Violent language and compulsory political behavior are among the first signs. Let us remember: Romanians actually want a godfather, a strong hand, and Victor Ponta's answer could not be better for this command. It is not exaggerated to try a forecast for over ten years. I would say that if Victor Ponta remains in power, given that in 2014 would be elected a President of USL, not only our expectations, but the expectations of every European will be some of the worst. Victor Ponta regime could be more dangerous than Iliescu regime. The reason is simple: when Ion Iliescu was president, he was already old and Romania was part of a bigger and accelerated process of redemocratization: Iliescu was unable to master it. Today we are in full crisis, Victor Ponta is young and very quickly showed us that he knows exactly what needs to be done to destroy democracy in a country. The truly dangerous is not the fact that he knows how to do this, after all, any politician knows, but Victor Ponta showed in some very important points his availability, and even acted accordingly. The ease with which he handled the administrative apparatus in combination with weak civil society opposition are not only confirm the worrisome data that we have. We witness the de- democratization of Romania without having too many means available to oppose: with few exceptions, the media is already subservient power, the parliament is subservient, the presidency has become incapable, justice is about to collapse.

What worries me most is not that I don't see around me people who know what it should be done, but because almost all parts have acted unscrupulously by now: press and USL, the people who voted for politicians without scruples, parliament, opposition. It would seem that we have no rational reason to believe that things will turn for the better.
And yet it was proved that democracy, as a universal mechanism, can shake or sweep the unscrupulous people. Interwar German people did not understand that by antisemitism, they quit the scruples: as a reward, ridden by dictatorship more than a decade, German people were close to be swept away by history, with all their irresponsible politicians.
A modern form of extinction of people is the assimilation, more or less forced: I wonder if it would not be better for Romania to be completely assimilated by the EU. Therefore, I wonder which would be the most appropriate official language to adopt, English, German or French. Personally, I prefer English.

P.S. Even if I do not speak / write English very well, starting today, I 'll post my text here in English. It will probably be an intermediate step in which I write first in Romanian and I will translate into English by a partly automated process. Later, I'll probably write directly in English.

Romania sau Victor Ponta

Prim ministrul Romaniei nu face nimic ca lumea: de fapt, nu e nici prim-ministru, nici presedinte, nici primadona (la tv). Un incompetent in toata splendoarea. Oameni dintre cei echilibrati il catalogheaza deja, fara retineri, ca mitoman, plagiator, pucist. Nu-i vorba, ca politician, Victor Ponta e o nulitate. Cred insa ca, cu cit se prelungesc mai mult mandatele pe care si le-a luat, cu atit riscurile ca Romania sa iasa de pe traseul sau democratic sint mai mari.
In modernitate am invatat ca putem numi dictator orice om politic care se implica in mod irational in prea multe lucruri pe care nu le stapineste. Violenta de limbaj si comportamentul politic necontrolat sint printre primele semne. Sa ne amintim: romanii isi doresc de fapt un tatuc, o mina forte, iar Victor Ponta raspunde cum nu se poate mai bine acestui comandament. Incit, nu e exagerat sa incercam o prognoza de peste zece ani. As spune ca daca Victor Ponta ramine la putere in conditiile in care in 2014 ar fi ales un presedinte din USL, nu doar asteptarile noastre, dar asteptarile oricarui european vor trebui sa fie dintre cele mai sumbre. Regimul Victor Ponta se anunta cu mult mai periculos decit a fost regimul Iliescu. Iar motivul este simplu: cind Ion Iliescu era presedinte, el era deja in virsta iar in jurul Romaniei avea loc un proces accelerat de re-democratizare pe care nu mai stia si nu-l mai putea controla. Azi sintem in plina criza, Victor Ponta e inca tinar si ne-a aratat foarte repede ca stie exact ce anume trebuie facut pentru a distruge democratia intr-o tara. Cu-adevarat periculos nu este ca stie cum se face, pina la urma, orice om politic stie, dar Victor Ponta si-a aratat in citeva momente foarte importante disponibilitatea, si chiar a actionat in consecinta. Usurinta cu care a manevrat aparatul administrativ, in combinatie cu slaba opozitie a societatii civile nu fac decit sa confirme datele ingrijoratoare pe care le avem. Vom asista la de-democratizarea Romaniei fara a avea la dispozitie prea multe mijloace de a ne opune: cu citeva exceptii, presa este deja aservita puterii, parlamentul e aservit, presedintia a devenit incapabila, justitia e pe cale sa cedeze. Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult nu e faptul ca nu vad in jurul meu oameni care sa stie ce anume ar trebui facut, ci ca aproape toate partile implicate au actionat pina acum fara scrupule: presa, politicienii USL, poporul care a votat politicieni fara scrupule, parlamentul, opozitia. S-ar parea ca nu avem nici un motiv rational sa credem ca lucrurile se vor indrepta de la sine.
Si totusi: s-a dovedit ca democratia, ca mecanism universal, ii poate scutura sau chiar matura pe cei fara scrupule. Poporul german interbelic nu a inteles ca, prin antisemitism, a renuntat la scrupule: drept rasplata, calarit de dictatura mai bine de un deceniu, a fost cit pe ce sa fie maturat de istorie, odata cu politicienii iresponsabili pe care i-a creditat.
Forma moderna de disparitie a popoarelor este asimilarea lor mai mult sau mai putin fortata: ma intreb daca nu cumva ar fi mai bine ca Romania sa fie complet asimilata de UE. Oare ce limba ar fi mai nimerit sa adoptam: engleza, germana sau franceza? Personal, as prefera engleza.

P.S. Chiar daca nu vorbesc/scriu bine engleza, incepind de azi, imi voi posta textele in limba engleza. Va fi probabil o etapa intermediara in care le voi scrie mai intii in romaneste si le voi traduce in engleza printr-un proces partial automat. Ulterior, le voi scrie, probabil, direct in engleza.





Saturday, October 12, 2013

Felicitari Cristian Ghinea

Felicitari CRPE. Nu sint prea multe astfel de ocazii la noi, incit, trebuie sa profitam de cele citeva pe care le avem.

Presedintele

Nota: "Vina" pentru reluarea ideii ii apartine lui Dragos Paul Aligica, vezi excelentul sau articol pe contributors.ro
Ca model de personalitate, Andrei Plesu ii surclaseaza de o maniera categorica pe absolut toti politicienii de la noi, si asta fara a fi un politician. Ba as spune ca cei care cred despre dinsul ca e prea batrin, nu stiu mai nimic despre politica.
Una dintre intrebarile esentiale este insa aceasta: oare chiar avem nevoie de Andrei Plesu ca presedinte? Desi raspunsul imediat este afirmativ, cred totusi ca nu-i suficient sa afirmam asta: ar trebui sa o dovedim cumva. Pe de alta parte, problema noastra cea mai mare ar putea fi aceea ca Andrei Plesu nu are in agenda sa o astfel de intreprindere. Oare cum l-am putea convinge sa reflecteze asupra sa?
Desigur, ma roade si pe mine indoiala ca poporul, sau mai bine zis, larga majoritate constituita din cele 70 de procente de stingisti il va agrea. In acest caz, singurul mod de a trece dincolo de indoiala este recursul la credinta, mai precis recursul la credinta in sansa numita Andrei Plesu. Stiu, veti spune ca iar ne punem baza si salvarea intr-un singur om, insa va voi raspunde imediat ca Andrei Plesu nu e un singur om: ginditi-va doar la oamenii remarcabili cu care Andrei Plesu s-a insotit in ultimele decenii si care, doar ei, ar putea devansa, daca si-ar pune mintea, orice partid din tara asta. Nu rideti dispretuitor, fiindca inca nu stiti ce pot oamenii astia. Daca insa zimbiti aprobator, atunci va intreb: ce mai asteptam?

Sa mai lamurim o chestiune legata de ceea ce unii ar numi complexul intelectualului. Astfel, nu-i vorba sa incerci sa treci drept (mare) intelectual si sa zici imediat “vai ce onorat ma simt ca ma reprezinta dl X”, fiindca atunci esti inconsecvent. Fiindca e vorba intii de toate de idei, de democratie: sintem oamenii unor idei, sintem oamenii democratiei sau nu. Cit despre domnul Plesu, daca s-ar inhama la sarcina asta dificila, dinsul va fi cu-adevarat un om in slujba romanilor, adica omul si presedintele nostru. E taman invers fata de ceea ce sint in stare romanii sa creada azi despre un presedinte. Fiindca romanii dar si politrucii de mai toate culorile cred ca intelectualii sint ai presedintelui cind, de fapt, presedintele ar trebui sa fie (sau chiar este) al intelectualilor, respectiv al poporului. Fiindca ideea este chiar aceasta: normalitatea poate reveni in Romania cu un om ca Andrei Plesu presedinte. Mi se pare de necrezut ca destui dintre cei care comenteaza cu neincredere ideea, o gindesc ca pe un ideal, ca pe ceva cu titlu exceptional. Cita vreme vom gindi mai departe revenirea romanilor la normalitate ca pe un demers exceptional, ne vom ocoli cu buna stiinta sansa.
Altii vorbesc nici mai mult nici mai putin decit despre pericolul ca Andrei Plesu sa fie un nou Constantinescu ca si cind ar fi vorba despre doi politruci de calibrul lui Iliescu. Domnilor, l-am avut pe Iliescu presedinte de doua ori si jumatate, iar propaganda ne-a adus acum in situatia de a ne speria la gindul ca l-am putea avea pe Constantinescu presedinte pentru a doua oara. Vedeti? De aceea nu sintem inca normali.

Ideea reluata de Dragos Paul Aligica e in primul rind un bun exercitiu pentru noi. De solutionarea acestui exercitiu depinde incercarea noastra de a reveni in rindul celor normali. Nu-i musai ca testul asta sa-l luam cu totii, cred totusi ca ar fi mare lucru daca l-am lua macar noi astia care ne credem (mari) liberali sau oameni de dreapta: ginditi-va ca de-aici si pina la majoritatea care l-ar vota ar mai fi inca o distanta apreciabila.
Intr-adevar, astazi pare neverosimil ca 20 la suta dintre romani sa readuca la normalitatate un popor intreg, tot asa cum pare mereu neverosimil ca o mina de dascali pot scoli, in mai putin de doua decenii, cohorte de elevi nazdravani. Sintem democrati si admitem votul celor 70 la suta dintre romanii nazdravani care raspund inca favorabil la ideologia goala de stinga, convinsi ca au dreptate numai fiindca au invatat pe de rost lectia democratica. Insa democratia nu ne obliga sa gindim intocmai ca elevii slabi, care invata pe de rost si se asteapta ca profesorul sa-i laude: iata, atunci cind 70 la suta dintre romani au dat de o problema cu-adevarat dificila cum e aceasta a doua criza economica (prin care trecem de la caderea comunismului), au ales solutia gresita oferita generos de Antena 3, subminarea statului de drept. Dupa cum stim, cu toata viziunea lor democratica, peste 65 de romani dintr-o suta cred inca si azi ca in comunism era mai bine, iar dupa ce au cautat o rezolvare votindu-l majoritar pe actualul presedinte, in fata manipularilor profesioniste s-au pierdut cu firea si s-au dezis “chiar mai majoritar” de propriul vot, mergind pe mina Antenei 3.
Se spune despre Andrei Plesu:
“Domnia Sa, incearca, insa se scarbeste repede. e un intelectual, nu un om politic. reflecteaza, nu actioneaza. rezista, NU LUPTA.”
Gindind astfel fortati nota, si stiti bine asta. Andrei Plesu n-a fost in pozitia de presedinte, dupa cum nici noi n-am avut vreodata pina acum sansa de a fi slujiti de asa presedinte Iar ca ministru de externe, Andrei Plesu a fost chiar singurul bun.
Altfel va spun ca nici cu poporul nu mi-e rusine. Caci poporul s-a comportat intocmai ca elevul slab la un extemporal sau la o teza: in loc sa puna si sa lase pe hirtie propria solutie, eventual sa incerce sa o verifice in timpul ramas, din cauza ca a invatat pe de rost si nu a inteles cu adevarat lectia, el a scris mai intii intimplator solutia corecta, a sters-o si a copiat greselile repetentului din stinga sa, predind apoi mindru lucrarea, cu mult inainte de expirarea timpului avut la dispozitie.
Nadajduiesc ca poporul, chiar dupa dusurile de dejectii administrate sistematic de antene si politrucii care le frecventeaza cu asiduitate, n-a ajuns totusi sa fie scirbit de intelectualii sai, fiindca asta ar insemna ca poporul s-a scirbit de sine. Si oare ce sanse mai are in lume un om scirbit de sine? Dar un popor?

Friday, October 11, 2013

Raul originar al indoctrinarii

Comentarii la Pacatul originar al jafului, al lui Dorel Dumitru Chiriţescu, Dilema Veche, nr. 503.
Autorul spune cu indreptatire:
"Capitalismul nu este un mod de producţie, aşa cum greşit l-a caracterizat Marx. Nu are la bază o doctrină, o filozofie articulată şi nici nu îşi propune să vîndă iluzii nimănui. Nu are la bază o doctrină, o filozofie articulată şi nici nu îşi propune să vîndă iluzii nimănui."
Dupa care, prin alchimia ideilor sociale devenite (aproape) religie, continua:
"Capitalismul are la baza sa păcatul originar al jafului. Este născut din durerile noastre de fiinţă decăzută din graţiile divine, obligată să mănînce de minim trei ori pe zi, să respire în fiecare secundă şi să adune în jurul său mii de nevoi şi interese. La baza lumii moderne se află jaful organizat al Americii, pus la cale de către colonialiştii europeni, deposedarea de pămînturi a ţăranilor din Evul Mediu, dar şi numărul mare de războaie pe care le-am purtat, în căutare de averi."

Nu cred ca aceasta este esenta lumii moderne, mai ales daca o gindim din perspectiva deja mentionata a economiei. Caci daca e de asteptat ca la politicienii romani sa regasim obsesia si fetisul puterii, ei fiind complet defazati, e dezamagitor sa gasim aceleasi marote la economisti -- chiar daca la noi, tocanita politico-economica e inca la ea acasa. Cred ca pentru orice om educat si informat din zilele noastre este evidenta baza moderna a capitalismului: dezvoltarea fenomenala a stiintei -- unii o numesc impropriu revolutie. Ei bine, bunastarea moderna, chiar in conditiile cresterii spectaculoase a populatiei umane de aici provine, iar dezvoltarea stiintei include avansul consistent in domeniile economiei. De aici insa vin si problemele pe care unii prefera sa le numeasca in termeni ideologici, pacate. Economia ca stiinta a avansat, in vreme ce politicile, departe de ceea ce numim stiinta, au ramas serios in urma. Iar daca la inceputuri fenomenul era, din cauza lentorii proceselor unul insesizabil, in timp, acest decalaj a crescut enorm, concretizindu-se intr-una dintre cauzele profunde ale crizei de azi.

Am gasit si o inconsecventa importanta. Mai sus se afirma, pe buna dreptate, capitalismul nu are practic o doctrina, iar mai jos aflam ca "ascunde o concurenţă căreia din neatenţie sau rea-credinţă putem, foarte uşor, să-i cădem victime." Capitalismul nu ascunde concurenta, comunismul si statele sociale incearca sa o ascunda sau macar sa o vicieze, si asta chiar prin recurs la ideologie: in societatile moderne democratice concurenta e la vedere, incepind de la modul in care au loc alegerile sau impunerea pe piata a unor produse si terminind cu "bataile" din filmele de actiune sau concursurile de frumusete. Amuzant e insa actuI ratat din final, ce poate trece neobservat. In fraza, imediat dupa "neatentie", va referiti la reaua credinta. E vorba, in mod logic, de neatentia noastra si reaua credinta a profitorilor. Dupa regulile gramaticii insa, reaua credinta se refera tot la noi, mai precis, ne apartine, iar observatia ramine in picioare chiar si dincolo de semantica. D-voastra ce-ati gindi despre cel care vrea roadele (bune ale) capitalismului dar priveste cu dezaprobare la ceea ce-l anima? Ma refer, fireste, la ideea de competitie. Cum ar fi ca de miine sa incepem a-i numi criminali pe soldatii trimisi la razboi ca sa ne apere tara sau valorile?

Tuesday, October 08, 2013

Premiu

Nobelul pentru fizica de anul asta revine belgianului Francois Englert si britanicului Peter Higgs.

Monday, October 07, 2013

Omul nou

Am fost ieri la mitingul pro-DNA. Am fost acolo, probabil, vreo suta de oameni. Asadar, am si confirmarea ca cei care demonstreaza anti-Rosia Montana sint stingisti. Fiindca stingistii nu au aproape niciodata probleme sau neclaritati legate de lege: pentru ei, ca si pentru comunisti, legea sau justitia nu (prea) conteaza.
Acum mi-e cit se poate de clar ca trebuie sa ne asteptam sa fim calariti de neocomunistii de la putere inca multi ani de-acum incolo. Desi pentru unii aparentele ar putea sugera altceva, eu cred ca Ceausescu ar fi azi, daca nu mindru, macar multumit: omul nou reprezinta cam 70 de procente din populatia Romaniei. De aceea n-am avut un proces al comunismului: fiindca 70 la suta dintre romani sint neocomunisti, lesne manipulabili, pentru care sursa primara de informare e Antena3.
Si cred ca problema noastra, a celor cu orientare de dreapta, nu mai e Ponta sau clica sa, ci omul nou din spatele celor 70 de procente. Parte din problema asta complicata este si minciuna in care ne-am complacut mai bine de 20 de ani: anti-comunismul post-decembrist a fost inca de la inceput unul conjunctural, caci 22 de milioane de oameni cu vederi de stinga nu aveau cum sa devina peste noapte 22 de milioane de oameni cu vederi de dreapta. As spune chiar ca e putin probabil ca azi, tot restul de 30 de procente sa aiba orientare autentica de dreapta. Asadar, de aici pornim: dintr-o suta de romani, doar aproximativ 20 sint cu-adevarat liberi de comunism.

Am ajuns sa ne bucuram cind mai marii zilei sint trimisi in judecata, insa cred ca ne bucuram degeaba. Problema noastra tine de majoritatea larga de 70 la suta care a votat si va vota stinga. Fiindca in Romania, cum prea bine o stim, stinga inseamna manipulare grosolana, minciuna sfruntata si dispret fatis pentru lege, adica continuarea comunismului cu sau fara fata umana. De aici trebuie sa pornim: chiar nu vad vreun motiv de bucurie ca, la mai bine de 20 de ani de la caderea comunismului, dintr-o suta de romani, cam 80 sint oameni noi, spalati pe creier, adica stingisti si cel mult 20, oameni liberi si nemanipulabili, adica de dreapta.



Observatie.

Pare o fortare: de ce adica oamenii de dreapta ar fi nemanipulabili? Rationamentul nu e prea greu de facut:
1. in Romania, stinga inseamna manipulare grosolana;
2. in Romania, manipularea cea mai grosolana e facuta de stingisti, mostenitorii directi ai comunismului;
3. daca esti de dreapta, e extrem de putin probabil sa fii susceptibil la manipularea celor de stinga;
4. cum in Romania manipularea e facuta in principal de stinga si pentru stingisti, rezulta in mod evident ca cei de dreapta sint, in mod virtual, nemanipulabili.

Mai exista un argument arareori luat in discutie, pe care l-am mai folosit si care ramine valabil. Ideologia politica a venit in lume cam odata cu marxismul, intr-o vreme in care capitalismul exista deja, iar ultima sa grija era ideologia. Stinga este inca si azi preponderent ideologica, in vreme ce capitalismul poate fi lesne exersat in mod natural fara apel la ideologie. In esenta, cel de dreapta adera natural la capitalism si e prea putin interesat de ideologie si cu-atit mai putin de ideologia goala. Incit, daca nu e interesat de ideologie, e greu de vazut cum ar putea fi manipulat.

Sunday, October 06, 2013

Arta, ideologie, libertate

Cred ca ideea ca "doua dintre miturile fondatoare ale poporului roman sunt Miorita si Mes­terul Manole" e una aberanta. E a fost si e inoculata de catre profesorii slabi de literatura, mai precis de catre profesorii pentru care ideologia este mai importanta decit literatura. O opera artistica, literara sau muzicala nu este o intreprindere ideologica, de pilda una care sa-ti dea o imagine "despre lume si viata". Cu toate astea, arta este un act de cunoastere in adevaratul inteles al cuvintului. Si fiindca vorbim aici despre libertate, ceea ce ma frapeaza adesea este chiar libertatea pe care unii si-o iau de a critica arta din perspectiva ideologica: marile religii sint in regula, ca si multe dintre marile aberatii politice, ei bine, arta este cea care nu mai corespunde din punct de vedere ideologic. Despre libertate au gindit, vorbit si scris generatii de ginditori. Oare asta sa insemne ca nu mai avem voie sa pronuntam sau sa scriem cuvintul cu pricina? Fireste ca nu. Insa azi, pentru a dovedi ca intelegem macar sensurile primare pe care le are termenul acesta atit de generos ar trebui, cred, sa-l definim prin negatie, adica mai degraba prin detasarea a ceea ce nu tine de libertate: nu esti liber sa critici orice, din orice perspectiva fiindca asta se cheama nihilsm, libertate nu insemna ca trebuie sa purcezi degraba la revolutie, fiindca revolutia inseamna mai mereu anarhie, dupa cum trecutul nu e libertatea de a uita orice sau de a desfiinta orice, fiindca atunci n-am mai invata niciodata nimic. Libertatea tine mai degraba de o cultura a autoconstringerii, nu-i de mirare ca democratia e inteleasa inca si azi in fel si chip.

Wednesday, October 02, 2013

Intrebari

Observ ca mai nou, pe hotnews primesti minusuri chiar si daca pui intrebari. Inteleg ca intrebarile sint nu doar incomode, dar sfidatoare la adresa celor religiosi. Dar religiile clasice nu sint oare sfidatoare la adresa inteligentei multor oameni?

Oamenii religiosi sustin ca religia e buna dar ca teroristii o aplica rau, ca o denatureaza. Dar oare de ce in trecut genul asta de rationament n-a avut trecere la popoare, lasind astfel cale libera abuzurilor religioase? Si oare oamenii religiosi chiar sint doar religiosi cind afirma ca ceea ce fac teroristii nu are de-a face cu religia? Cum stabilesti ce tine de religios si ce nu, fara a te aseza neutru, in afara religiei? Nu cumva reprezentantii religiosi se folosesc in mod tacit de un anume simt moral dobindit in modernitate si dincolo de o religie anume pentru a judeca astfel de fapte? Dar daca procedeaza astfel, la ce mai e buna atunci religia clasica (vezi rationamentul lui Weinberg)? In jur de 60 la suta dintre romani cred ca comunismul a fost bun, dar ca a fost prost aplicat. Reprezentantii marilor religii ne spun azi ca la fel stau lucrurile si cu marile religii. Nu vi se pare totusi straniu?

Sa continuam insa cu intrebarile...
Si oare de ce au plins popoare la moartea lui Stalin daca el era un dictator? Cum a fost oare posibil ca popoare intregi sa se inchine la cite un asemenea "mare om"? Oare nu fiindca "marele om" era ca un pastor iar popoarele ca niste turme? Si oare chiar popoare intregi sa fi gresit? Iar daca au gresit, oare marile religii clasice n-au avut chiar nici un fel de rol in aceasta mare nenorocire? De ce oare comunismul s-a desfasurat plenar la cele mai inapoiate dintre popoare?
In fine, oare de ce in Romania moderna si majoritar crestina a fost posibil fenomenul Dan Voiculescu? Oare nu cumva fiindca poporul crede in exorcizari? Poporul-victima e bun, dictatorul e rau. Caci n-am avut un proces al comunismului ci unul de exorcizare. Ceausescu a fost omorit fiindca a fost rau, poporul-victima e bun: bun de manipulat, fireste. Cei multi nu pot gresi chiar daca sint indoctrinati, cel singur nu poate avea dreptate, chiar daca gindeste corect: parlamentul e bun, chiar daca e plin de hoti, presedintele e rau, fiindca e singur.

Pentru prea multi dintre cei religiosi, probabil si pentru d-voastra, intrebari dintre cele mai simple ramin mereu problematice. Iertati-ma ca intreb a nu stiu cita oara: exista sau nu Dumnezeu? Si, daca exista, sint oare onesti reprezentantii astia ai marilor religii ale lumii cind fac asemenea apeluri?

Sa ne amintim: comunistii faceau si ei mereu apeluri la pace prin plenare, si se adresau mai degraba comunistilor, mai ales comunistilor de rind. Tot asa cum astazi mesajele reprezentantilor religiilor se adreseaza nu atit ideologilor religiilor, cit mai ales credinciosilor de rind.
Fiindca religiile clasice sint, in genere, tot ideologii, ca si comunismul. Comunismul revolutionar avea idealuri marete si a inceput furtunos si chiar mult mai devreme decit se crede -- ma rog, pentru unii chiar frumos --, ma refer la revolutia franceza: egalitate, fraternitate, libertate. Tot asa, crestinismul ne vorbeste pina la refuz despre inviere desi in jurul nostru oamenii mor mereu, nu invie, ne vorbeste pina la refuz despre iubirea ca ideal sau realitate, dar vedem bine ca, dupa mai bine de 2000 de ani, in viata de toate zilele n-am rezolvat nici macar problema hotiei.

Daca ideologia religioasa devine un dat, depasindu-si statutul de ipoteza de lucru -- si e cazul tuturor religiilor clasice --, putem vorbi fara ocol de indoctrinare: da, religia clasica indoctrineaza.
Nu-i vorba aici de a elimina religiile: s-a vazut ca acestea nu pot fi eliminate fara a desfiinta umanitatea. Ca si in cazul politicii insa, religia trebuie reformata, si nu oricum, ci din temelii. De ce e nevoie de o reforma din temelii? Pentru ca, de-a lungul timpului, spre deosbire de aproape toate celelalte domenii, aproape toate reformele importante au fost aminate. Cred ca nu-i deloc suficient ca, dupa ce mai toti marii sau micii conducatori ai lumii au trimis la moarte oameni nevinovati in numele vreunui zeu, sa vii azi sa pretinzi ca crima nu poate fi justificata prin apel la divinitate. Fiindca omul cel mai simplu te va intreba la fel de simplu: de ce?

Poporul si dictatorul

Cred ca o intrebare legitima dar si incomoda e, de ce a fost posibil in Romania post-comunista fenomenul Dan Voiculescu.
Raspunsul scurt ar fi acesta: fiindca romanii, in pofida a ceea ce cred despre ei insisi, sint inca foarte usor de manipulat, ba chiar foarte usor de indoctrinat. Totul e sa schimbi in mod plauzibil ideologia pentru ca ei sa raspunda favorabil.
Sa incercam acum raspunsul lung. N-am avut un proces al comunismului ci o mascarada de proces menita sa justifice executia sumara a lui Ceausescu. Exorcizarea s-a facut, poporul-victima a fost bun, Ceausescu a fost rau. Ceausescu a fost omorit, poporul-victima n-a invatat mai nimic dar a ramas bun: bun de manipulat, fireste. Mecanismul asta a functionat ca uns si la televiziunile lui Voiculescu: poporul-victima e bun, dictatorul e rau. Cei multi nu pot gresi chiar daca sint indoctrinati, cel singur nu poate avea dreptate, chiar daca gindeste corect: parlamentul e bun, chiar daca e plin de hoti, presedintele e rau, fiindca e singur.
Cei multi nu se pot insela, asta e lectia invatata de catre popor la antenele lui Voiculescu. Dar tot asta ne invata si "democratia populara" comunista: clasa muncitoare are intotdeauna dreptate, proletariatul e stapin iar daca esti singur, esti desfiintat. Ma rog, proletariatul nu era chiar stapin dar asa credea, fiindca asa i se spunea, tot la televizor. Acum putem vedea clar ce bine functioneaza la popor continuitatea in ideologie. Multi sint si azi siguri dar mai ales impacati ca am terminat-o cu comunismul. Si totusi...

Noi directive

"Respingem terorismul religios in mod solemn: folosirea numelui lui Dumnezeu pentru a ucide este o blasfemie. Terorismul religios neaga prin natura sa religia insasi."
Si de cind a intrat in vigoare noua directiva? De ieri sau de-alaltaieri? Cred ca ar trebui definit mai intii ce inseamna terorism religios, fiindca probabil ca razboiul nu e terorism (religios). E terorism cind sint omoriti fara discriminare civili, copii sau batrini. Insa atunci, din perspectiva moderna, terorism a fost si cind au fost aruncate bombele atomice la Hiroshima si Nagasaki. Sau: poate fi asimilat oare comunismul cu terorismul de tip religios? Caci prin comunism au fost terorizate clase intregi de oameni, generatii chiar. Probabil ca asta nu s-a intimplat, in general, in numele unui dumnezeu, dar crezuri sint si idealurile comuniste si ele seamana enorm cu religia: comunismul a practicat si practica pe scara larga spalarea creierelor, indoctrinarea. Terorismul e rau in sine: dar egalitarismul?