Citeva cuvinte despre elite

Pentru mine, cei nominalizati la premiul Nobel pentru literatura pot trece usor in rindul scriitorilor remarcabili, chiar geniali. Si mi s-ar parea o meschinarie sa incep sa socotesc si sa fac punctaje, in conditiile in care exista ramuri sportive in care se dau premii cu mult mai consistente. Cred insa ca daca scrii si gindesti despre Gabriel Liiceanu ca este un 'filozob', te limitezi singur in ceea ce priveste dialogul cu el, chiar daca revii ulterior si vorbesti despre el ca despre o institutie. Nu vei primi niciodata un raspuns si vei ramine mereu frustrat: nu vei mai putea spune ca nu intelegi de ce se intimpla asta.
Faptul ca Gabriel Liiceanu a investit in publicarea lui Mircea Cartarescu nu face decit sa arate ca e consecvent cu ceea ce crede: numai daca n-ar fi facut-o i s-ar fi putut reprosa ca nu l-a promovat suficient si ca vorbeste in dodii.
Cit despre inceput, acesta a fost pus de mult timp de catre oamenii remarcabili de pretutindeni, caci geniile se recunosc intre ele si nu au neaparat nevoie de diplome. Pentru mine, lucrurile sint chiar mai simple: ca personalitate, iti trebuie un dram de geniu ca sa recunosti un alt geniu. Imi dau seama ca de-o buna bucata de vreme, la noi, toti cei care gindesc astfel sint judecati ca elitisti. Dar ce sint oare geniile daca nu elite? Si-apoi ce se poate alege de o natie care-si calca in picioare elitele vii si care-si impaiaza elitele din trecut?