Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Thursday, March 28, 2013

Stinga, centru, dreapta

Doua texte interesante care ne mai relaxeaza in materie de politica:
1. A pleca, plecare de Andrei Cornea
2. Un intelectual exemplar: Paul Zarifopol si intrecerea nebuna in utopii de Vladimir Tismaneanu

Tuesday, March 26, 2013

Cum ajungem sa nu mai facem ceea ce trebuie

Cred ca una dintre problemele modernitatii este ratacirea in contingent. Incep sa cred ca inflatia informationala poate fi aproape la fel de daunatoare ca si lipsa informatiei. Problema e serioasa si trebuie luata in serios fiindca si intr-un caz, si in celalalt, ne departam de optim. De pilda, inflatie este atunci cind stai toata ziua cu ochii pe stiri, inflatie e si atunci cind incepi cu o problema si, citind tot mai multa teorie, ajungi sa-i amini sine die rezolvarea. Incep sa cred ca ideologia este tocmai apropierea sistematica de haos, incercarea de studiu sistematic al haosului. Poti studia multe: viata, moartea, nimicul, complexitatea. Nu insa si haosul. Unii vorbesc despre scenariile de trecere la haos, dar haosul nu are modele: caci daca ar avea, nu s-ar mai numi haos.

UK si viata intr-un paradis fiscal

Buba comunista s-a spart la inceputul anilor '90 si multa lume s-a bucurat atunci. Inca de atunci se stia ca nu-i vorba de o simpla buba, si asta nu doar din cauza dimensiunii sale. Era vorba de o excrescenta sociala uriasa plina de coruptie si incompetenta. Cind intr-un organism se sparge o asemenea buba poate fi foarte rau, fiindca e posibila infectarea intregului organism. Ipoteza mea este ca toate crizele care au loc astazi isi au originea in caderea comunismului si infectarea mediului economic mondial cu germeni straini mediului de business sanatos.
Am scris, ce-i drept doar in treacat, la un moment dat, despre oligarhii care fac afaceri la Londra. Merita citit un articol interesant aparut in EVZ de azi, sub semnatura Roxanei Roseti.
Optimistii spun ca bogatasii rusi vor prelua in timp valorile britanice, ca se vor "englezifica". Am indoieli: fiindca oligarhii rusi nu aduc in UK un model viabil, ci unul pe bazat pe incompetenta si coruptie, ca si sistemul din care ei provin si in care si-au facut averile. Rezultatul e in cel mai bun caz un soi de capitalism salbatic pe care memoria britanicilor l-a facut uitat si pe care acum, iata, e nevoita sa-l reactualizeze.

De citit si articolul Abramovici: Destin uimitor. Orfanul ajuns miliardar. De ce ii este frica magnatului

Monday, March 25, 2013

Doua texte

Merita citite doua analize de dupa conventia PDL, una din interior, la cald, alta din exterior, la rece.
Notele unui reformist / Sever Voinescu
Ruperea PDL: Graba strica treaba / Dragos Paul Aligica

O stire tare de tot

Daniel Morar a fost numit, prin decret prezidential, judecator la Curtea Constitutionala. Problema e insa ca Daniel Morar nu va mai putea conduce, timp de noua ani, vreun organism anticoruptie. Sigur ca daca exista vreun om in tara asta care chiar merita o astfel de functie, acela e Daniel Morar. Avem totusi de cistigat pentru faptul ca macar unul dintre posturile de judecator care devin in acest an vacante nu va fi ocupat de catre comunistii din USL: s-a vazut in timpul loviturii de stat de asta vara cit de important poate fi un vot la Curtea Constitutionala.

Timpul turbat si minunata scriitura a lui Andrei Plesu

Merita citit ultimul text de pe blogul lui Andrei Plesu, Iarasi si iarasi despre imaginea Romaniei. Andrei Plesu ne arata cum nu se poate mai clar, cum ne putem adresa mitocanilor dar si mafiotilor, oamenilor de nimic si calomniatorilor, nationalistilor, scursorilor, politrucilor, impostorilor, neispravitilor, fanaticilor, lobotomizatilor si, nu in ultimul rind, celor spalati pe creier.
Am ris nervos, am ris ca prostu’, am ris cu lacrimi citind despre Dan Diaconescu si “filosofia surisului in portretul Giocondei”. Su-perb. Putem raspunde in continuare cu bun simt, eleganta si umor mitocaniei.

Despre putere

Sa fi fost chiar Berezovski atit de debusolat/depresiv incit nu mai stia cui sa ceara iertare? Anul trecut a cerut iertare si s-a pocait pe facebook pentru ca l-a adus pe Putin la putere iar in urma cu doua luni i-a cerut iertare chiar lui Putin.
Pe de alta parte, cred ca un miliardar are, de regula, analizele medicale la zi, iar eventualele probleme cardiace ar trebui sa figureze in anamneza: in general, un om sanatos, chiar suparat sau depresiv nu face infarct, chiar daca are 67 de ani.
Concluzia e ca oamenii n-ar trebui sa-si doreasca prea mult sa aburce tariile societatii omenesti: se vede treaba ca chiar si cei mai lucizi si cu minte analitica isi pot pierde capul si se pot rataci, daramite cei instabili. Nu-i vorba aici doar de bani, ci de putere, in general.

Si fiindca veni vorba de putere, in ce-i priveste pe politicieni, cred ca acestia ar trebui sa fie verificati foarte riguros psihologic, chiar psihiatric inca de la inceputul carierei lor politice, mai precis inca de la intrarea intr-un partid. De asemenea, evolutia starii lor de sanatate mintala ar trebui monitorizata la fel de riguros de-a lungul intregii cariere politice. Dosarul lor medical, desi confidential, ar trebui sa poata fi verificat in anumite conditii. Politica poate face foarte mult rau si e clar de-acuma, nu doar penalii fac mai nou politica la nivel inalt, dar e de imaginat ca nu putini dintre politicienii la virf ar putea fi diagnosticati ca psihopati. Cred totusi ca orice politician ar trebui sa treaca de o baterie consistenta de teste privind empatia.

Vezi:
Cum a ajuns un profesor de matematica din URSS unul dintre cei mai influenti miliardari din lume

Sunday, March 24, 2013

Citeva idei de dreapta

Cred ca un om destept nu priveste la stiri, citeste stiri; nu studiaza sistematic haosul, ci prefera cautarea haotica a ordinii; nu face din haos o regula fiindca ar insemna sa prefere mereu revolutia.

In pofida a ceea ce iti recomanda mai mereu unii sau ceilalti, nu trebuie sa renunti la proiectele sau ideile personale decit daca, dupa analize serioase ajungi tu singur sa le consideri nerealiste. Caci proiectele personale iti vor da mereu o directie, un sens, si vei fi mult mai putin afectat de prejudecatile dar si de esecurile echipei, grupului. Nu inseamna ca nu trebuie sa fii afectat de esecurile comunitatii, dar n-ar trebui sa ajungi sa te simti demolat, caci in mod paradoxal, atunci cind se intimpla asta, devine clar ca ai cerut foarte mult, chiar cu mult mai mult decit ai dat.
Cred ca dreapta politica ar trebui sa ia in considerare cautarea indivizilor care au realizat sau care au in derulare proiecte personale remarcabile.
Mai cred ca ideea de echipa ar trebui redefinita in termenii dreptei care valorizeaza in primul rind individul cu initiativa, pe cel cu idei, individul creator. Si nu poti face asta daca pui mereu pe primul loc echipa, daca ii repeti mereu individului ca nu are voie sa critice decit in sedintele de partid, ca adica "rufele se spala doar in familie". Modelul echipei n-ar trebui sa fie celula comunista sau partidul unic. Pentru omul de dreapta, echipa este doar un instrument: e un instrument formidabil, dar instrument. Echipa nu are constiinta de sine propriu-zisa, asa cum are chiar si cel mai umil individ. Or constiinta este aceea care ne defineste umanitatea. In momentul in care constiintele sint uniformizate, indivizii sint lobotomizati si are loc fenomenul de comunizare. Da, comunismul dar si toate miscarile de stinga din Romania moderna au fost si sint miscari de comunizare.

Saturday, March 23, 2013

Dreapta nu se regaseste

Vine si vremea lor, a USL-istilor. Ei se cred eterni: dar asta-i bine pentru noi, ceilalti. Ei au mai avut majoritati dintr-astea si s-a ales praful de ele.
Cit despre PDL, imi pare rau, dar nu cred ca mai are sanse de revenire. Pentru clarificare, putem face un calcul simplu. Voturile au fost acestea:
Macovei - 209
Udrea - 2014
Blaga - 2344
Total - 4567.
Cum Macovei era singura sansa a PDL iar competentele reale ale partidului se aflau de fapt in marja celor 209 voturi, as zice ca procentul relevant al PDL referitor la competente e dat de raportul 209/4567, mai precis, are o valoare in jurul a 4.5763%. Competentele partidului sint, asadar, foarte aproape de marja de eroare. Nu mai e nimic de comentat.

Friday, March 22, 2013

Despre democratie si solutiile gratuite sau miraculoase

In situatiile de criza de sistem, istoria ne arata ca democratia neconsolidata da de obicei solutii mediocre, proaste sau foarte proaste. Sa ne amintim de votul "democratic" al Germaniei pentru Hitler sau de atractia irationala a romanilor pentru politicile de stinga, de fapt neocomuniste si care i-au ruinat de mai multe ori, sau, mai nou, de felul cum evolueaza lucrurile in Cipru: solutia corecta oferita de UE a fost imediat refuzata chiar de catre parlament si au ramas celelalte variante -- negocierea cu oligarhii rusi, cu eternul dusman, Turcia sau iesirea din UE. Nu sint cautate efortul sau solutia buna, imbunatatirea performantelor economice sau reformele, ci comoditatea, compromisul steril, solutia de moment, improvizatia. Incit, vedem bine mai ales la noi, ca in situatiile de criza profunda, chiar poporul poate da solutia cea mai proasta.
Cu toate astea, n-ar trebui totusi ca democratia sa iasa sifonata din aceasta criza. Ideea care ar trebui desprinsa este aceea ca crizele sint adevarate teste pentru democratie. Daca democratia este una viabila, atunci solutiile vor fi cele bune, daca democratia este slaba sau malformata, solutiile alese vor fi sistematic proaste.

Cazul Cipru nu e atit periculos, asa cum cred multi dintre economistii cu patalama de la noi, cit pilduitor, mai ales pentru Romania. Caci daca am rostit cuvintul magic "marxism" sau si mai tehnic, "marxism monetar", nu inseamna citusi de putin ca am clarificat lucrurile. De exemplu, jurnalistii care lucreaza la antene se cred cu totii capitalisti dar ideea si oamenii pe care ii sustin sint cei mai slabi dintre capitalisti, mai exact, e vorba de cei care, asemenea lui Felix, nu sint in stare sa faca "afaceri" decit cu statul: mai pe romaneste, ei ii cred capitalisti pe cei care stiu sa fure (statul). La antene se alimenteaza toate prejudecatile omului neinformat sau nescolit: "statul e cel mai mare hot", capitalismul inseamna hotie si mers pe cadavre, statul ar trebui sa dea la toata lumea.
Atunci cind la noi, salariile au scazut la aproape toata lumea cu 25%, cei care au aplicat masura au fost vazuti ca iresponsabili si comunisti, nu ca oameni care au facut ceea ce trebuia sa faca fiecare dintre noi: salvarea a avut si are un pret. Cum spuneam, omul neinformat sau nescolit are tendinta naturala de a crede ca orice fel de masura care se aplica la toata lumea e una comunista: ca, daca nu exista subterfugii, derogari sau concesii la legi, atunci statul este unul comunist. Omul neinformat sau nescolit nu realizeaza ca portitele legislative sint in general folosite tot de catre cei influenti pentru a fenta statul. Iar a fenta statul nu inseamna sa faci afaceri, ci inseamna sa-i furi chiar pe cei pe care pretinzi ca-i aperi.
Ca si salvarea romanilor, salvarea cipriotilor are un pret: poti admite sa-l platesti sau nu. Si sa nu uitam: nu UE a venit peste romani ci romanii au cerut sa fie primiti in UE; nu UE a venit la ciprioti sa le bage pe git planul de salvare, cipriotii au cerut disperati ajutorul UE. Iar UE nu a facut decit sa raspunda ca sintem ca fratii, dar ca in afaceri brinza e pe bani. UE a procedat astfel nu pentru a face un experiment pe o tara mica, ci pentru ca Cipru este tara cu cea mai neagra economie din UE, iar oligarhii rusi sau romani nu si-au depus cu preponderenta averile ilicite nici in Luxemburg si nici in Andora, ci in Cipru. Ceea ce incearca UE e ceva de bun simt: sa-si faca ordine in curte, controlind influentele exterioare, economic nefaste. Capitalul rusesc este masiv si nu are in spate performanta economica, ci jaful la scara mare. Ceea ce s-a intimplat in Cipru nu este, cum s-ar putea crede, vointa poporului: asta desi e de admis ca daca poporul ar fi fost pus sa voteze la un referendum, ar fi votat probabil la fel. De fapt, in Cipru, ca si in Romania, politicienii nu vor deloc sa inteleaga ca poporul ar vrea sa o duca mai bine pe termen lung: refuzind insa planul UE care nici macar nu e unul foarte costisitor, politicienii ciprioti au refuzat de fapt sa dea socoteala poporului pentru politica lor iresponsabila prin care au ales mereu ca economia lor mica si expusa sa ramina la mina oligarhilor, a investitorilor dubiosi.
Daca in America sau aiurea nu exista derogari si toti platesc aceleasi taxe, asta nu inseamna ca avem marxism, ci doar ca legea e aceeasi pentru toti: mai mult, pentru cine vrea sa vada, e foarte clar ca in timp, sistemul lor democratic s-a reglat de asa maniera ca daca toti ajung sa fure, atunci mai devreme sau mai tirziu, cu totii vor plati un pret distribuit procentual. Matematica le apare adesea contraintuitiva amatorilor, incurajindu-i chiar sa creada ca veridicitatea unei teorii consta in violarea sistematica a bunului simt. Cred insa ca stiinta economica e buna daca si numai daca nu violeaza bunul simt. Sa acuzi de marxism monetar UE inseamna de fapt sa acuzi de marxism Germania. Or, Germania nu ia bani din UE, ci aduce bani in UE. La fel, nu Germania este aceea care aduce un deficit grav de democratie in UE ci Romania prin Crin Antonescu, Victor Ponta, Felix sau Fenechiu. Similar, nu Germania protejeaza economia neagra sau gri, ci Ciprul.

Pentru clarificare, sa discutam pe un model. Daca un individ e alcoolic, nu inseamna ca mintea sa ar trebui sa aleaga mereu sa-i dea corpului alcool. E-adevarat ca datorita agravarii dependentei, in lipsa dozei, organismul ca intreg poate fi pus in pericol: tot corpul ajunge sa tremure daca organismul nu mai primeste doza de alcool (are delirium tremens), dar totusi, asta nu inseamna ca, in realitate, corpul a avut si are nevoie de alcool ca de un aliment -- in realitate, doar mintea este aceea care are in continuare nevoie de excitatiile date de alcool. Asadar, lucrurile au ajuns sa fie tot mai complicate nu doar datorita depresiei cronice, dar mai ales fiindca tremurul necontrolat al sevrajului il poate duce pe alcoolic la infarct, adica la moarte. In mod paradoxal pentru ceilalti, alcoolicul bea de frica: iar cel care cistiga de pe urma alcoolicului este cel care profita de aceasta frica. Nu e drept, dar e constatat ca oamenii nu sint egali in fata alcoolului. Natural, omul predispus la alcoolism ar trebui sa nu bea deloc.
Similar, nu e drept, dar e constatat ca popoarele nu reactioneaza la fel cind sint puse in fata unui deficit regulat de democratie: multe popoare fac fata cu brio, sint insa unele care o iau razna.
In Romania, prin propaganda la care romanii sint foarte sensibili, neocomunistii si fostii comunisti au dat de baut la toata lumea: Romania e acum linistita si groghi. Avem majoritate si majoritatea stie bine ce vrea: sa ne amintim insa ca si alcoolicul stie bine ce vrea. Tot poporul a tremurat dupa dreptul de a se amagi: la fel si alcoolicul.

Updates
1. Se dovedeste ca Rusia nu are cum sa ajute Ciprul: Rusia era aceea care avea nevoie de Cipru pentru a-si albi banii murdari.
2. Imi pare ca cipriotii nu inteleg prea bine situatia in care se afla: rabdarea Germaniei nu e nesfirsita.
3. Sansele de salvare a Ciprului sint din ce in ce mai putine.
4. De ce are Germania o problema de imagine
5. In sfirsit, o veste buna pentru ciprioti dar si pentru zona euro, deci si pentru America. Adevaratul test insa va fi miine si in zilele urmatoare, cind vor trebui redeschise bancile.
6. Despre pret.

P.S. Ciprul a fost si e folosit ca paradis fiscal de catre multi dintre romanii cu averi dubioase, cel mai cunoscut nume fiind Dan Voiculescu.

Thursday, March 14, 2013

Despre un model uman disparut

Pe 14 martie 1879 s-a nascut Albert Einstein. Ceea ce a infaptuit el tine parca si azi, pentru noi, de domeniul miracolului. Pentru el insa a fost vorba de mult efort si daruire autentica. Lasind la o parte talentul sau extraordinar, daca ar fi sa ma rezum "doar" la daruire, nu cred ca oamenii de azi ar mai fi in stare de asa ceva. Si e trist, fiindca noi avem ceea ce Einstein nu prea a avut de-a lungul vietii sale: caci el a trecut prin doua razboaie devastatoare, prin nebunia antisemita, a suportat privatiuni de negindit astazi. Cu totul remarcabil e ca, fara a fi fost prin pregatire un umanist, Einstein a fost intii de toate un om cumsecade.
De aceea, nu se poate sa traiesti in modernitate si sa nu te gindesti la Einstein ca la un bun model: nu doar un model de cercetator, dar chiar model de umanism, un model de credinta. Felul in care gindea el stiinta ramine si astazi remarcabil, desi intre timp fata stiintei s-a schimbat dramatic, desi astazi, se crede, de pilda, ca modelul cercetatorului independent nu e doar demodat, dar periculos pentru cariera: stim prea bine insa ca gindirea independenta ramine esentiala pentru orice demers de cercetare. Desi sint evidente avantajele lucrului in echipa trebuie amintit mereu nu doar ca acesta e extrem de favorabil uniformizarii dar si ca ajuta la raspindirea ideologiilor in stiinta. Merita reluat aici ceea ce credea Galilei despre gindire:
The number of people that can reason well is much smaller than those that can reason badly. If reasoning were like hauling rocks, then several reasoners might be better than one. But reasoning isn't like hauling rocks, it's like, it's like racing, where a single, galloping Barbary steed easily outruns a hundred wagon-pulling horses.