Despre ideologie si crestinism

Daca vrei sa pricepi ceva din lumea din jurul tau, trebuie sa lucrezi cu ansamblul fiintei tale, cu tot agregatul alcatuirii tale. Un silogism, un argument, o constructie, o demonstratie logica se adreseaza mintii, pe cind o poveste se adreseaza intregii fiinte: se adreseaza imaginatiei noastre, emotivitatii noastre, si chiar experientei noastre fizice. O poveste e un rezumat de cunoastere in care toate registrele fiintei individuale sint prezente. -- Andrei Plesu / vezi book trailer -ul la Parabolele lui Iisus

Un silogism, o demonstratie logica se adreseaza unei probleme. Iar in spatele unei demonstratii nu este doar mintea, ci sint framintarile a generatii de ginditori presarati de-a lungul mileniilor. Luati, de pilda, demonstratia ca numarul pi este transcendent si veti intelege ce anume vreau sa spun. Genul de fenta care asimileaza mintii rationalismul, ca si cind ar putea exista suflet si fara minte este unul destul de comun printre cei clasic religiosi dar nu ne duce mai departe daca-i vorba de intelegere.

Ideologic nu este ceea ce a propovaduit Iisus, nu este ceea ce a spus Iisus despre sine, ci mai mereu ceea ce spun oamenii despre Iisus si invatatura sa. Si oare cind esti mai ideologic? Cind sustii sus si tare ca Iisus a inviat, sau cind, facind recurs la experienta comuna negi asta?
Subiectele religioase incing inca forumurile, incit, de multe ori, intrebarile sint de preferat in locul afirmatiilor. Unii sustin ca religia tine de ideologic, altii ca nu. Totusi, de unde credeti ca provin modelul cultului personalitatii intr-o societate sau nevoia de tatuc atunci cind e vorba de politica?

Andrei Plesu spune ca "parabolele lui Iisus sint prima incercare reusita din istoria culturii europene, in care s-a obtinut o victorie impotriva ideologiei": dar atunci cum se face ca dupa aproape doua mii de ani de gindire crestina si de victorii impotriva ideologiei a fost posibila remasificarea gindirii oamenilor prin doctrina comunista in decurs de o singura generatie, ca si cind lucrurile ar fi fost pregatite de mult? Nu cumva asta ar fi chiar primul mare esec al crestinismului? Nu cumva sintem in plina ideologie cind deificam un om, fie el un martir? Oare nu cumva exaltarea religioasa a oamenilor din toate vremurile a ruinat ireversibil invatatura extraordinara a lui Iisus, modelul sau de umanism? Avem noi dreptul sa reducem viata lui Iisus la o parabola, fie ea aceea pe care o numim pompos Dumnezeu?

(v. articolul Feluri de a nu intelege parabolele al lui Andrei Plesu)