Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Saturday, May 19, 2012

Politicieni vs intelectuali

Nu cred ca substantivul vaporean e sau ar trebui sa fie unul de rusine. Tot asa, n-ar trebui ca absolventii de umanioare sau de matematici sa se rusineze in vreo imprejurare pentru alegerile privind orientarea in profesie.
Altfel, problema, cred eu, tine de imprejurarea ca intelectualul nu are prestanta: as fi putut spune ca "intelectualul nu mai are prestanta", dar ma intreb daca chiar a avut-o vreodata cu-adevarat. Indraznesc sa cred ca nu. E-adevarat, la noi poporul se teme de intelectuali, intelectualii se tem de popor iar politicienii prospera pe seama si in dauna tuturor.

In viziunea mea, democratia autentica ar trebui sa fie aceea in care oamenii voteaza liber, dar numai dupa ce au ascultat cu atentie si au cintarit bine punctele de vedere ale intelectualilor: ati citit bine, ale intelectualilor si nu ale politicienilor. Caci, din aceeasi perspectiva, politicienii ar trebui la rindul lor sa se revednice de la intelectuali si nu invers.

Din cite imi pot da seama, aproape intotdeauna in istorie intelectualii au fost sub politica, incit politica s-a facut mereu peste capetele lor. Ce-i drept, de foarte multe ori ei au servit voluntar politica si politicienii, incit, in mod paradoxal, fiindca s-au amestecat in politica ei n-au mai fost luati in seama ca intelectuali.
Nu trebuie insa uitat ca ideea democratiei a pornit de la gindul generos si altruist al unor intelectuali/filozofi din antichitate. Ei bine, niciodata de atunci demosul nu a raspuns vrednic la invitatia de a guverna, pentru ca niciodata nu a dat intelectualilor raspunsul cuvenit. Iar raspunsul cuvenit nu era, asa cum ar putea crede si chiar au crezut-o multi, cedarea puterii catre intelectualii: nici un intelectual autentic nu-si doreste puterea. Intelectualul autentic e multumit nu daca are in ascultare liota, ci daca ideile sale sint discutate si dezbatute public.
Respectul de sine nu apare subit la meciurile de fotbal, iubirea de tara nu e vorbaria goala si emotionata de sub steag sau insemnele nationale sau cind, pentru neimplinirile colective dai mereu vina pe altii (de pilda pe alte etnii).

In istorie, in materie de idei n-a existat perioada mai neagra decit comunismul: in comunism, demosul l-a batjocorit cu frenezie pe intelectual fara sa-si dea seama ca se batjocoreste in acest fel pe sine. Drama este ca nici astazi oamenii simpli nu realizeaza de unde le vin lipsa demnitatii si saracia. Intelectualul nu cere nici macar respect pentru sine: el vrea respect pentru idei si pentru dialogul pe idei. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i acordam respect intelectualului. Pe de alta parte, politicienii si mafiotii cer cu totii respect: asta nu inseamna ca trebuie sa li-l acordam.
In istoria apropiata s-a produs o teribila confuzie: politicienii au inceput sa treaca drept elite cind de fapt ei ar trebui sa slujeasca vremelnic obstea, iar intelectualii sint asimilati politicienilor, cind de fapt lucrurile ar trebui sa stea taman pe dos. Asa se face ca putini dintre politicieni sint cu adevarat intelectuali si la fel de putini dintre ei se revendica de la intelectualii autentici. In fapt, unul dintre criteriile simple privitoare la veridicitatea unui politician este chiar frecventa cu care se refera in discursurile sale la ideile unor intelectuali romani de marca, mai ales la ideile celor in viata.
De aceea, la noi, nu doar politicianul de stinga este populist dar si cel de dreapta: ca politician, daca nu te referi la idei si nu faci apel la intelect esti in mod inevitabil populist, adica tot socialist.

E trist ca demosul nu realizeaza ca reprezentantul sau cel mai potrivit in dialogul cu politicianul e chiar intelectualul. Aceasta situatie poate si trebuie sa fie reparata grabnic. Pe de alta parte, intelectualul n-ar trebui sa se teama de felul in care gindeste poporul, asa cum nu s-a temut in vechime cind a adus in lume ideea democratiei: mai mult, ar trebui sa-i respecte suveranitatea, dreptul dar si consecintele ce decurg din exprimarea votului. Majoritatea neinformata poate vota rau, dar asta este, pina la urma, tot o problema a intelectualului care n-a comunicat corect sau suficient.
Intelectualul n-ar trebui sa se teama de felul in care gindeste poporul, asa cum nu s-a temut in vechime cind a adus in lume ideea democratiei: mai mult, ar trebui sa-i respecte suveranitatea, dreptul si sa admita consecintele ce decurg din exprimarea votului.
Majoritatea neinformata poate vota rau, dar asta este, pina la urma, tot o problema a intelectualului care n-a comunicat corect sau suficient. Intelectualul este insa reprezentatul celor multi in fata politicianului: in nici un caz intelectualul n-ar trebui sa-l reprezinte pe politician, politicianul ar trebui sa se revendice de la intelectual, niciodata invers.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home