Invatamint, umanism, ideologie

Ideile insirate mai jos sint mai degraba idei critice si nu au pretentii de analiza sistematica, cu atit mai putin se pot substitui unui demers fondator.

Sustin ca ideologia este un stadiu preteoretic in care un ginditor se pregateste pentru a aborda idei: astfel ca ginditorul poate amesteca ginduri, frinturi de idei, alcatuind un soi de sistem, un fel de plasa pentru idei. Problemele incep atunci cind ideologia nu mai e destinata ideilor, ci oamenilor: multe ideologii nu aduc idei dar ajung sa conduca oameni fara idei.

Imi place aplecarea spre detaliu a analizei de aici. Uneori insa e mai indicat sa raminem la detalii daca ipoteza sau concluzia nu rezista. Asa ar trebui procedat, cred, si in cazul textului de fata: mai ales ca multi ginditori de la noi sint incredintati ca, in general, umanioarele s-au ofilit datorita abordarii ingineresti dominante, mostenite din comunism.
Nici eu nu ma omor dupa politicienii ingineri. Acum multi ani, odata ajuns la o facultate de inginerie de elita din Politehnica am dezertat, fugind spre Universitate. Nici pina azi n-am reusit sa vad ingineria de la noi intr-o lumina mai buna. Totusi, nu cred ca explicatia din spatele fenomenului "fabricilor de diplome" are de-a face cu industria mai mult decit ca metafora.
Sa observam mai intii ca motivele pentru care invatamintul de la noi a ajuns in deriva sint similare celor pentru care invatamintul umanist e in suferinta. Dupa '90, umanismul paseist de la noi a devenit si mai paseist printr-un demers ce e interpretat inca si azi in mod eronat ca o expresie a libertatii. Apoi, in mod neverosimil, umanismul nostru ajunge in raspar inclusiv cu filosofia: centrarea conservatoare pe religie devenind o miscare dominanta in societatea romaneasca. In lume se vorbeste de un declin general al interesului pentru studiile umaniste: daca ar fi "numai" asta si tot ar trebui sa fim mai circumspecti atunci cind incercam sa identificam cauzele.
Desi rezultat al comunismului, industrializarea fortata din Romania nu avea aderenta ideologica ferma: pe de alta parte, ideologia tare se regasea de fapt in domeniile unde ar fi trebuit sa regasim umanismul. Asa se si explica bascularea ideologica de la idealul comunist la cel crestin: o ideologie a fost pur si simplu inlocuita peste noapte cu alta, tot asa cum, in anii '50 avusese loc bascularea inversa -- atunci fenomenul a avut loc, e-adevarat, sub teroarea comunista. Desigur, unii sustin ca poporul nu a incetat nici o clipa sa fie crestin: intrebarea imediata insa e cum de s-a insurubat asa de bine comunismul la un popor asa de crestin. Germanii din est sint recunoscuti azi printre cei mai atei. Cum de sint posibile rezultate atit de diferite pornind de la realitati asemanatoare? Sa fie de vina doar hazardul sau poate ca tipurile de umanism pe care s-au construit societatile au fost totusi substantial diferite?
Ei bine, daca privim mai atent ne dam seama ca cele doua rezultate sint mult mai asemanatoare decit ar putea parea, fiindca atit teismul cit si ateismul se dezvolta in contexte bine conturate ideologic: un popor e ori ateu, ori teist, adica e dominant ateu sau dominant teist si mai rar e normal distribuit intre ateism si teism. Desigur, nu-i vorba aici de a transa intre teism si ateism ci mai degraba de rolul important pe care-l joaca si intr-un caz si in celalalt ideologia. E interesant de observat ca umanistilor clasici, celor care se orienteaza in mod natural catre teism nici nu le trece prin cap ca credinta lor este asimilabila unei ideologii: traditia estompeaza trasaturile care pot face vizibila natura ideologica a credintelor religioase. Mai mult, sint umanisti care gindesc progresul strict in termeni ideologici, in conditiile in care avansul tehnologic e ceva ce poate fi pus in evidenta azi in unele domenii in unitati de timp de ordinul citorva zile. Fireste, nu trebuie confundat progresul cu avansul tehnologic.

Ceea ce vreau sa spun este ca umanismul insusi, la noi sau aiurea poarta in sine bolile sale mai vechi sau mai noi.
Revenind la invatamint, degenerarea sa nu e atit de grevata de "industrialism" cit de o alta basculare ideologica prin care doctrina comunista si umanismul socialist au fost inlocuite, la noi, peste noapte, cu furorul pedagogic, adica cu pedagogia. Autorul mentioneaza doar in treacat, intr-un alt articol, noul rol central al "stiintei invatarii". Invatamintul actual din Romania este ravasit la propriu de catre noii specialisti in doctrina invatarii: prin pedagogie au fost recuperati si reciclati o multime de ideologi pur singe care intoxicau invatamintul inainte de '90. De la invatatura acestor pedagogi provine ideea potrivit careia cartile se scriu din carti. Un asemenea pedagog si nu un inginer le spunea discipolilor sai apropiati ca daca compileaza/copiaza dintr-o singura carte se cheama ca au plagiat, daca copiaza din doua, lucrarea e incompleta si daca plagiaza de la trei carti/autori in sus, lucrarea devine originala. Asta spune aproape totul despre ceea ce se intimpla azi in scoala romaneasca. De altfel, nici un absolvent de invatamint superior nu poate ajunge sa predea la vreo specializare fara sa aiba la dosar modulul pedagogic. Intre timp, plagiatori industriosi au ajuns peste tot in aparatul administrativ al educatiei. Fiindca in educatie nu e rasplatita reflectia sau gindirea, ci productivitatea -- fenomenul avea loc si inainte de '90, doar ca era bine controlat de la centru, fiind excluse initiativele private. Insa desi productivitatea e un parametru economic important utilizat in industrie si care pune accentul pe cantitate, acelasi parametru se aplica si in domeniul umanist de secole: v-ati gindit vreodata la erudit ca la corespondentul umanist al inginerului? Ei bine, proiectul cultural referitor la omul universal a fost un esec: nu la fel stau lucrurile insa daca vorbim despre inginer.

Toate ideologiile cu pretentii de stiinta sint (si) holistice -- vezi definitia din Wikipedia pentru pedagogie. Nu stim prea bine cum se fixeaza sau distribuie informatia in creier, dar avem o intreaga "stiinta a invatarii". Nu avem o stiinta bine pusa la punct despre psihologia individului, dar avem utopii politice si religioase care ne garanteaza viitorul sau vesnicia si care lucreaza eficient numai la scara sociala (i.e. macro).
Multa vreme am trait cu impresia ca daca asupra unei colectivitati nu se impune vreo ideologie, tendinta naturala a cumunitatii este una de dezideologizare. Ei bine, cred m-am inselat, fiindca imi apare din ce in ce mai evident nu doar ca orice grup are cel putin o ideologie constitutiva, dar ca tendinta naturala a oricarei societati fara ideologie este una de reideologizare, de agregare in jurul unei noi ideologii reprezentative. E de notorietate ca, spre deosebire de dictatura, democratia costa: ei bine, desi educatia de calitate orientata catre demersul critic-rational presupune investitii masive si efort uman considerabil, aceasta este totusi metoda cea mai ieftina de combatere a ideologiei. Interesant mi se pare fapul ca multa lume buna din zona umanista considera ideologia dezirabila, ca fiind ordonatoare, explicind astfel disolutia unor societati prin incapacitatea lor de agregare in jurul unor ideologii. As reaminti de aceea ca o ideologie nu este nici macar o buna teorie si ca in lumea moderna, o idee buna face mai mult decit toate ideologiile la un loc, ca, in definitiv, pentru a evolua, oamenii au nevoie de idei, nu de ideologii, dar si ca mai toate involutiile istorice au avut la baza ideologii. Esecul umanismului clasic este acela ca de teama stiintei, oamenii ajung sa aleaga ideologia in locul ideilor, iar cei traumatizati de o ideologie sa combata ideologia cu alta ideologie.
V-ati putea intreba pe buna dreptate: totusi, de ce nu e buna ideologia, de vreme ce orice societate are o aplecare naturala catre ideologic? Mai ales ca definitia curenta a ideologiei este diferita de aceea data la inceputul acestui fragment si se refera la o colectie de idei. Raspunsul e legat de un fapt remarcabil: anume ca adeseori, o colectie de idei nu doar ca nu face mai mult decit suma ideilor, ci face chiar mai putin decit fiecare idee luata in parte. Iar explicatia este aceea ca, in realitate, ideile nu sint usor de agregat: fiindca felul in care ele se leaga unele de altele nu tine de contingent.
Exista trei modele viabile care dau seama de modul in care se pot agrega ideile fara a avea ca rezultat ideologii: e vorba de religie, filosofie si stiinta. Ati citit bine, religie. Ma grabesc sa precizez insa ca religia luata in calcul aici este aceea care se centreaza pe ideea de transcendent si nu pe Fiinta.