Constiinta ca dialog

Culturile se nasc, traiesc si mor. E un adevar trist si luminos totodata. Culturile se nasc prin revelatii si iluminari, traiesc prin credinte nefondate si mor pentru ca de regula nu traiesc in sau din adevar. Orice fel de cultura se centreaza pe iubirea pentru viata, nu pentru adevar, pe contemplarea vietii, nu a adevarului, pe cautarea frumusetii, nu a adevarului. Iar in culturile vechi dialogul este de fapt o colectie vasta de monoloage, mai precis un dialog imaginat intre monoloage. Sigur ca dialogul va fi intotdeauna si o colectie de monoloage, ideea e insa aceea ca, in pofida a ceea ce se crede azi in virtutea unei culturi a filosofiei, omul modern inca nu a interiorizat cu-adevarat demersul dialogal. Doar creatorii dialogheaza interior, si doar cei care cauta adevarul descopera mereu cite ceva din transcendent. Desi lumea moderna e plina de idei si dialog, oamenii care au idei si dialogheaza in mod autentic ramin in continuare foarte putini la numar: desi in lume sint cu mult mai multi oameni, ideile bune nu sint cu mult mai multe.
Orice cultura este mult mai putin decit o constiinta "oarecare" vie. Constiinta este un loc, un fenomen autocatalic foarte complex care are la fundament o intreaga matematica (a spiritului).