Credinte si credinte

Astazi, se spune, 99% dintre romani sarbatoresc Pastele si 75% au mers probabil deja la slujba de inviere.
Eu sint multumit zilele astea fiindca am timp pentru a mai lucra la ecuatii: am lucrat ieri, lucrez si astazi.
Nu ma pling, apreciez cum se cuvine izolarea daca-i vorba de idei. Stiu insa ca distanta dintre mine si intelectualii ortodocsi creste imperceptibil dar constant in timp: ei au cercul credintei lor nefondate, eu am cercul credintei mele fondate. Ei au de partea lor o traditie, eu am de partea mea alta traditie si argumentul rational. Credinta lor are in jur de doua mii de ani, a mea, cu citeva mii de ani mai mult -- daca nu cumva zeci de mii. Ei spun despre credinta lor ca-i vie dar incearca sa o pastreze la fel, ca si cind ar fi moarta, a mea chiar e vie fiindca creste si se dezvolta.

Celor care ma saluta in zilele astea cu Hristos a inviat voi fi din nou nevoit sa le raspund, asa cum le raspund si celor din familie, ca nu pot fi sigur ca Iisus a inviat: fiindca chiar nu cred ca omul Iisus a inviat, desi ma consider credincios.

Cred insa in puterea transcendenta a ideilor si a ratiunii.