Democratie si justitie

Calciiul vulnerabil al democratiei de oriunde este justitia. Caci justitia este locul unde votul politic are impactul cel mai mare in privinta accesului la adevar si dreptate. La noi, legile dar si constitutia au fost gindite si votate de catre mostenitorii directi ai comunismului: in orice manual privitor la coruptie, acest demers trebuie vazut ca un conflict major de interese.
Iliescu nu era doar incredibil de incompetent atunci cind, in iunie '90, striga, declansind mineriada:
"Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita".
Faptul ca Romania a fost condusa in perioada '90-2011 in favoarea politicienilor si in defavoarea publicului larg poate fi probat sistematic. Intr-un sens, in democratie, adevarul poate fi votat in functie de interesele de moment ale celor care fac legea. Interesele din anii '90 ale fostilor comunisti erau reabilitarea doctrinei comuniste si prescrierea sanctiunilor pentru faptele comunistilor si celor care ii serveau direct, e vorba de securisti si informatori; in general, in interesul "fostilor" era mentinerea unei stari de confuzie privitoare la ce a fost si ce a facut comunismul in Romania. Confuzia respectiva rodeste in favoarea comunismului pina in ziua de azi -- iata, tinerii nu mai stiu cine au fost si ce au facut securistii. Demersul fostilor comunisti trebuie considerat unul reusit de vreme ce a fost recunoscut ca atare de catre marile democratii ale lumii.
S-ar parea ca democratia, asa cum arata azi la noi, si posibil de oriunde altundeva, nu are solutie pentru cazul in care majoritatea e corupta: e foarte posibil sa existe un punct de la care incolo, datorita majoritatii corupte democratia intra in impas. Nu mai e un conflict de interese ca majoritatea sa faca legi -- democratia permite asta --, insa daca majoritatea e corupta, legile date de reprezentantii sai vor fi strimbe. Despre asta nu se prea vorbeste: nici la noi, si nici in alta parte. Pe de alta parte, trebuie recunoscut deschis: in '90, poporul roman era aproape in intregime corupt si, prin mijloace democratice i-a pus in frunte pe cei care-l reprezentau mai bine, adica a votat pentru liniste si coruptie, adica mai departe pentru cei coruptibili. Patura cel mai putin corupta dar si cel mai bine informata era cea a intelectualilor neaserviti fostului regim, dar cei mai multi dintre ei au fost eliminati foarte repede din structurile administrative sau politice (ale vremii). Doar ei ar fi putut scoate Romania din comunism: au si facut-o in cele din urma, in mod cu totul remarcabil, din afara politicii. Caci am iesit din comunism prin citiva intelectuali, pe care-i stim de-acuma cu totii: in general, la noi, politicienii, ca mostenitori ai fostilor comunisti, au fost ultimii care au reactionat la presiunile intelectualilor, societatii civile, organismelor internationale. Ei sint inca si astazi mult in urma cerintelor societatii civile.
Poate vi se pare nepotrivit ca se vorbeste inca prea mult despre mostenire. Bine, dar mostenirea lui Ceausescu traieste, e mai vie ca niciodata. Cine e domnul Victor Ponta pe linie politica daca nu un urmas direct al lui Ceausescu? Imi spuneti ca el nu are puterea: nu o are direct, dar el si altii ca el sint parlamentari si fac inca legi, asa cum au facut domnii Iliescu, Nastase, Vacaroiu -- pe vremea acestora nici nu se punea problema ca demnitarii sa fie anchetati.

Si iata cit de rau stam: nici macar procurorul sef al DNA nu ne poate garanta ca vremurile nu se vor intoarce, caci ne spune ca mai trebuie sa treaca nitica vreme pentru ca transformarile sa ramina ireversibile. Ce e asta, domnilor, daca nu o recunoastere fara echivoc a influentei politice masive din trecutul apropiat, o recunoastere a faptului ca la noi, stinga, dar nu numai ea, a controlat si controleaza masiv justitia? Iar daca avem aceasta recunoastere -- o recunoastere care face mai mult decit orice statistica --, cum de nu ancheteaza nimeni ceea ce s-a intimplat? Cit oare ne vom mai ascunde dupa deget? Mai mult, ce justitie mai este asta, in care procurorii asteapta inca unda verde de la politicieni, sau in care procurorii se tem de urmatoarele alegeri? Avem oare de-a face cu un stat de drept in adevaratul sens al cuvintului? Nu cumva ne-am iluzionat cu totii in toti acesti ani? De ce sint necesare in continuare presiunile externe -- de pilda MCV-ul? Oare nu pentru ca clasa politica este una corupta, si, cu toate reformele din urma, ramasa mult in urma societatii civile?

DNA face anchete in si pentru prezent, cel mult in legatura cu fapte de coruptie petrecute in trecutul foarte recent. Insa cine va face dreptatea in legatura cu ceea s-a intimplat in trecut?
USL este, prin PSD, PDSR, FSN mostenitorul de drept al comunismului. Democratia ii da totusi dreptul sa participe la alegeri iar sondajele sint naucitoare. Pe de alta parte, desi multi dintre noi fac pe buna dreptate analogia intre stinga degenerata in comunism si dreapta degenerata in nazism, totusi, inca n-avem un proces al comunismului: cum ar fi fost ca, dupa razboi, in loc sa fi avut loc procesul de la Nürnberg, un partid cu alt nume, avind cei mai multi membri fosti membri ai partidului national socialist al lui Hitler -- Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei -- sa participe la alegerile din Germania si sa cistige?

Presedintele Romaniei este un campion al reformei, nimeni nu poate contesta asta. Totusi, criticind DNA-ul, cel mai informat om din stat ne minte in fata. Iar jurnalistii deveniti intre timp un soi de diplomati se feresc sa rosteasca cuvinte tari. Asta nu e bine deloc. Legat de legea sanatatii, presedintele pretinde agramat "ca si o mare parte din public nu vrea schimbarea" iar jurnalistii vad mai degraba meciul Arafat-Basescu. Nici asta nu e bine. Caci presedintele e de data asta pur si simplu de rea-credinta, orice statistica ii poate infirma deductia stupida. De ce minte presedintele in doua ocazii importante opinia publica si nu da socoteala pentru asta? Este sau nu minciuna sfruntata la cel mai inalt nivel un fapt de coruptie? Daca presedintele statului vrind sa impuna o lege despre care multa lume spune ca-i proasta isi permite sa minta in fata milioane de oameni si nu se intimpla nimic, de ce sint oare in stare cei din subordinea sa?