Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Sunday, December 25, 2011

Dreptate si iar dreptate

Vladimir Tismaneanu spune:
"Institutia Securitatii a fost una criminala, opusa insasi ideii de stat de drept. In termenii lui Kolakowski, a fi lucrat in aceasta institutie, a fi servit-o, inseamna a fi colaborat cu Diavolul, deci a te fi indracit. In plan moral, exorcizarea are si va avea loc prin cunoastere. De aici si semnificatia durabila a Raportului Comisiei Prezidentiale. Este insa nevoie de o lege a lustratiei pentru a preciza aceste chestiuni de o maniera cit mai riguroasa si impersonala. In plan penal, deci dincolo de cel etic, este nevoie de probe individuale, nu putem proceda ca ei, prin atribuirea culpabilitatii colective."
Asa este. Numai ca noi nu facem dreptate nici macar in cazurile singulare evidente si chiar documentate. Iata: justitia din Romania inca isi zice justitie, are libertate, e deja de ani multi foarte bine platita, dar nici pina astazi totusi nu a fost in stare sa-l judece pe Ion Iliescu. Iar Iliescu spune despre bietul prigonit Nastase, ca nu merita sa fie tracasat, asa, in justitie. De ce anume mai are ea nevoie doamna justitie pentru a-si face treaba? Si ce anume trebuie sa mai facem noi, romanii, pentru a se face dreptate?
Justitia din Marea Britanie nu i-a putut prinde pe toti cei care in timpul revoltelor din august, sub pretext ideologic, s-au dedat la fapte josnice. Dar pedepsele aplicate celor prinsi sint exemplare. Ei bine, Ion Iliescu a facut mai mult decit sa fure un scuter: el a dus in eroare o tara intreaga prin politica sa mincionoasa si rau-intentionata. Mai mult, ca multi dintre comunistii cu trecut militant, omul are in continuare porniri de recidivist: ii apara si pe alti infractori. Iar noi sintem rugati insistent sa nu mai pomenim de Iliescu, fiindca, pesemne, unora li se face rau: oameni buni, sa ne revenim in fire. Si detinutilor nostri politici li s-a facut rau cind au fost batuti si chinuiti. Da' ce zic eu, multi dintre ei au fost omoriti. Iar noua ar trebui sa ni se faca rau fiindca oamenilor acelora nu li s-a facut pina azi dreptate. Noua insa nu ni se face rau pentru atita lucru, iar Craciunul e mereu motivul cel mai convenabil. Problema este ca, fara dreptate, globurile din bradul nostru de Craciun au inchise in ele sufletele celor omoriti sub comunism. Iar noi ne bucuram si sarbatorim. Ce naiba sarbatorim noi, de 22 de ani, de Craciun, oameni buni? Ce credinta este asta care nu cauta dreptatea sau careia i se face rau cind se cere facuta dreptatea? Este oare acea credinta care ne cere sa nu-i judecam pe altii pentru a nu fi noi insine judecati?

0 Comments:

Post a Comment

<< Home