Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Monday, December 19, 2011

Filozoful si poporul

Oare poate fi considerat filozof un intelectual care nu e totusi un om cumsecade?

Admir uneori fronda, dar rareori o apreciez la intelectualii de marca. Gabriel Liiceanu spune ca "nu e de ajuns sa ai un Havel, iti mai trebuie si un popor pentru el".
Iau afirmatia ca pe o scuza neverosimila in conditiile in care nu asteptam o scuza, caci la fel de bine ne-am putea intreba de ce Germania, cu atitea capete luminate l-a dat totusi lumii si pe neispravitul de Marx. Nu-i vorba ca Marx a fost toata viata lui mai degraba un soi de activist politic decit filozof, era cunoscut ca fiind un agitator periculos, atit in Franta cit si in Germania: revistele la care a publicat au fost rind pe rind cenzurate, chiar interzise. In Belgia a fost primit doar cu promisiunea ca nu va publica nimic pe teme de politica iar in primii ani dupa stabilirea la Londra a trait impreuna cu familia de pe-o zi pe alta.
Revenind, e nefiresc sa pretindem ca n-am avut un intelectual sau om politic cumsecade fiindca ne trebuia un popor pentru el: caci, la urma urmelor, Havel nu a fost vreun geniu neinteles, ci mai degraba un om cumsecade care a schimbat lumea. Cind un om cumsecade schimba lumea cu binisorul, ceva nu e in regula cu ginditorii ei. Filosofia ramine unul dintre cele mai inaltatoare demersuri pe care le poate face omul, dar nenorocirea comunismului ne-a fost adusa de un filozof neispravit care a facut din ideologie arma suprema.
Astept ziua cind conferintele de filosofie de aici sau de-aiurea vor incepe cu scuzele filozofilor pentru enorma eroare care a fost comunismul dar si pentru ideologizarea la refuz a popoarelor. Caci Marx e asimilat inca si azi ca filozof. Ce-i drept, Marx a crezut cu ardoare in propriile idei, dar ele erau de la bun inceput eronate. Pe de alta parte, conceptul de lupta de clasa nu poate fi gindul unui om cumsecade: Marx forta deja cind afirma sus si tare ca filozoful trebuie sa schimbe lumea, nu doar sa o contemple; in realitate, el mergea mult mai departe fiindca cerea nu doar implicarea directa a filozofului in politica, dar sustinea ca acolo unde statul era puternic, instrumentul revolutiei trebuia sa fie forta. Cum se mai poate pretinde filozof cineva care in locul argumentului ideilor si dialogului pretinde necesitatea fortei brute? Cum se mai poate pretinde filozof cel care nu observa imediat mecanismul de escaladare a fortei atunci cind dialogul e suspendat? Si oare Ceausescu nu a vrut un popor doar pentru el? E-adevarat, Ceausescu nu a fost un intelectual, dar cum ar fi sa regindim un popor doar pentru un intelectual, fie el si unul genial? Si-apoi ce se intimpla daca acel intelectual se inseala iar poporul e croit dupa el? Iata, Marx s-a inselat iar dupa el s-au luat popoare...

De ce ramine Marx un filozof neispravit? Fiindca el a fost un ginditor caruia i-a reusit crearea unei iluzii formidabile, anume iluzia durabila a lipsei de transcendent: Marx arata cam ca elevul acela mediocru care descopera in laboratorul profesorului de chimie ca unele substante arunca in aer eprubetele. De fapt, Marx a redescoperit puterea ideilor populiste simple asupra maselor si, aproape fara discernamint, le-a asamblat si ambalat in adevarate dispozitive explozive, pe linga care o bomba atomica e doar o simpla pocnitoare. Drept e si ca marii profesori ai vremii ar fi trebuit sa discute ideile complet eronate ale comunismului, nu sa consimta la interdictia de publicare a textelor celor care le sustineau.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home