Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Friday, December 16, 2011

Dependenta de comunism

Ma intreb daca nu cumva gresim asteptind mereu cainta din partea comunistilor, securistilor, delatorilor, informatorilor. Raspunsul este ferm si scurt: nu.

Mi-e din ce in ce mai clar, consumul regulat de ideologie tare duce la dependenta si la o stare alterata de constiinta -- consumatorul poate avea inclusiv iluzia ca are o supraconstiinta: inhibitia dar si memoria de scurta durata ale unui ideolog cronic ar putea fi afectate in acelasi fel in care sint afectate la un om beat. Ce-i drept, nu pretinzi scuze de la un om beat dar poti astepta sa se trezeasca. Insa ce faci daca nu se trezeste, daca-i tot timpul beat? Ce se intimpla daca un om e tot timpul sub influenta unei ideologii tari?

Cred ca merita sa reflectam putin la analogia asta si sa vorbim despre ebrietatea ideologica cronica: se dovedeste ca analogia ne poate duce foarte departe. Si nu-i vorba aici de a face nevazuta vina celor responsabili de cosmarul comunist: un alcoolic care savirseste o crima va fi aproape intotdeauna condamnat, oricare ar fi sistemul de justitie. Alcoolicul are insa si circumstante atenuante: caci el nu mai este capabil sa judece corect in starea de intoxicatie acuta. Pe de alta parte, sint multe situatii in care consumul de alcool este si trebuie sa ramina incriminat, vezi conducerea vehiculelor. Daca am gindi similar in cazul ideologiilor, probabil ca ar trebui sa condamnam excesul ideologic in politica: mai mult, ar trebui observat ca in secolul trecut, ebrietatea ideologica experimentata in masa a fost dominata net de stinga: utopiile si cosmarurile cele mai durabile dar si cele mai extinse au fost cele socialiste (altfel, desi pretindea ca lupta impotriva bolsevismului, inclusiv nazismul isi zicea national socialism).
In familiile alcoolicilor, copiii sint profund marcati de excesele parintilor si exista o sansa mare ca ei sa ajunga la rindul lor mari consumatori de alcool. La fel se intimpla cu ideologia comunista: azi, desi se cunosc bine riscurile ideologiei comuniste, multi inca pretind ca in doze mici si consumat corect, comunismul ramine salutar. Ei bine, asta este si greseala grava zilnica a alcoolicului: el crede, in mod eronat, ca are dotarea genetica necesara pentru a controla consumul, intocmai ca un om normal; problema este insa aceea ca el nu este un om normal. Chiar la un om normal insa, consumul regulat duce in cele din urma la dependenta, adica tot la alcoolism. Ca descendenti ai comunismului nu avem alta sansa de a ocoli destinul ideologic decit daca invatam sa ne ferim de primul pahar ideologic: caci pentru un alcoolic, se spune, primul pahar e prea mult, iar urmatoarele o mie, prea putine.
Revenind la tema, mi-e teama ca nu Maurul revine, ci noi recadem in prostul obicei de a consuma ideologie in exces. Inca inaintea politicienilor, filozofii ar trebui nu doar sa prezinte scuze intregii comunitati, dar sa faca o conferinta internationala pe subiectul: Cum a fost posibila ideologizarea excesiva a demersului politic pornind de la filosofie. Fiindca s-ar putea afla si discuta acolo cauzele aparitiei filozofilor neispraviti de tipul lui Marx, care si-au insusit in mod fraudulos autoritatea breslei pentru a raspindi drogul ideologic mortal al comunismului.
Probabil ca ar fi o greseala sa fie interzis comunismul, tot asa cum a fost o greseala interzicerea consumului de alcool -- oamenii experimenteaza de milenii sub infinite forme ebrietatea --, insa reglementarea consumului de ideologie in mediul politic cred ca este foarte necesara.
Problema ramine: in vremurile noastre e lesne sa aluneci in exces ideologic dar educatia poate juca un rol important aici. Desi exista alcoolici cu facultate iar de-a lungul timpului au existat artisti si oameni remarcabili alcoolici, inclusiv oameni politici, s-ar parea ca omul simplu, cu educatie putina, este mult mai expus flagelului. Si in cazul intoxicarii ideologice lucrurile stau cumva similar. Fiica lui Stalin spunea despre tatal sau:
"Era un om simplu. Necioplit, foarte crud. La el, nimic nu era nuantat. Era foarte simplu cu noi. Ma iubea si voia sa devin o marxista bine educata".
Despre cruzimea unui alcoolic, nimeni nu va poate povesti mai bine decit copilul alcoolicului. Tot astfel, despre cruzimea comunismului trebuie sa vorbim noi, cei care descindem din comunism. Putem intelege de ce, pina la urma, este nerealist sa ne asteptam ca, chiar dupa toate nenorocirile indurate sub comunism, cei simpli sa repudieze in cor ideologia comunista. Numai prin educatie il poti face pe un om sa priceapa ca adeseori, drumul de la ideologie la violenta cea mai abjecta este chiar mai scurt decit cel pornind de la alcool. Cum a fost posibil ca umanisti de marca, oameni scoliti din vest sa manifeste orbire la atrocitatile din timpul instapinirii comunismului Rusiei de inceput de secol douazeci? Scolit sau nu, un om dependent de ideologie va minti pentru a-si linisti interlocutorul, iar pentru a-si linisti constiinta, se va minti chiar pe sine. Acesta e un mecanism universal: pentru a-si disimula racila, indoctrinatul va recurge mereu senin la minciuna si mereu va face promisiuni celorlalti si siesi. Mai mult, odata devenit dependent, omul nu se mai poate salva singur, el are realmente nevoie de ajutor specializat. Un proces de dezintoxicare e, de aceea, absolut necesar.
Pe de alta parte, judecarea si condamnarea comunismului in justitie sint mai necesare ca oricind. Cred ca indoctrinatii dependenti ar trebui identificati om cu om, in politica si in justitie: prima lor problema este chiar aceea ca nu sint in stare sa-si recunoasca greselile, boala, dependenta, indoctrinarea. Iar antecedentele sint foarte importante: cel care a absolvit Stefan Gheorghiu si nu s-a cait niciodata public, nu a urmat un proces de dezintoxicare (ideologica) si nu e complet abstinent la ideologic, e foarte probabil ca a ramas in continuare dependent si disimuleaza, si e mai departe un pericol real pentru societatea civila tocmai fiindca, in stare de ebrietate ideologica fiind, face politica. Nu sint ironic, insa pe viitor ar trebui, cred, sa existe un test standard pentru toti cei care fac politica in tara asta, pentru a-i identifica pe cei care, dupa un consum sau demers ideologic excesiv insista sa (ne) conduca.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home