Exercitiu

Observ ca unii asimileaza anticomunismul cu o antiteza, ceea ce e eronat: caci comunismul a fost adevarata antiteza la teza lumii vechi. De aici o suma intreaga de neintelegeri, credinte si mituri nefolositoare. Dupa prapadul nazismului lumea nu s-a umplut imediat de muzee ale holocaustului. Mai intii a trebuit ca oamenii sa inteleaga ce s-a intimplat, iar pentru asta s-a facut un proces: procesul de la Nürnberg nu a avut un scop vindicativ ci mai degraba unul centrat pe nevoia de a intelege. Intr-un fel insa, procesul de la Nürnberg continua si azi si nu se va sfirsi niciodata.
Ei bine, sustin ca nu poti avea un muzeu al comunismului fara a intelege ce-a fost si cum a fost posibil comunismul. Altfel, in loc de o colectie bine documentata de exemplare de dinozauri, muzeul va pune la gramada niste monstri care vor pune oamenii pe fuga -- demonizarea nu foloseste la nimic. Caci nu-i vorba aici sa inteleaga intelectualii, cei mai multi dintre ei inteleg foarte bine: dar trebuie sa inteleaga toti ceilalti. Ei bine, asta nu e posibil decit printr-un asemenea proces. Intr-un fel, e regretabil ca multi dintre noi ne-am lasat amagiti de condamnarea politica a comunismului, mai ales ca o condamnare autentica nu poate fi facuta decit in urma unui proces. Iar judecata intr-un proces nu o fac istoricii sau istoria, nici politicienii, ci justitia prin reprezentantii sai.

In fine, cred ca noi, romanii, ne-am resemnat prea usor cu ideea ca nu se mai poate face un proces al comunismului. Ei bine, acesta poate fi facut -- daca nu credem inca in justitia din tara, putem cere un tribunal international --, important e sa ne hotarim sa-l facem, indiferent daca demnitarii sau personalitatile care au impus comunismul mai sint in viata sau nu -- fireste, dupa o judecata dreapta pedepsele vor fi aplicate celor ramasi in viata.