Matematica si fizica, teorii vs ideologie sau cultura

Prin contrast cu biologia, de pilda, in matematica, 'simplu' nu e sinonim cu 'primitiv', ci cu 'fundamental'.

Cultura are, cred, de-a face cu ideologia. Chiar cultura specializata tine mai mult de suprafata decit de adincime, fiind mai degraba extinsa decit profunda.
In pofida complexitatii sale matematice, teoria stringurilor trebuie inclusa in ceea ce am putea numi generic, ideologiile fizicii. Ideologiile fizicii sint in general necesare in fazele incipiente ale dezvoltarii unor domenii, insa acestea trebuie intotdeauna depasite, avansul avind loc doar in masura in care ideologiile sint depasite. Ca si gravitatia, teoria stringurilor dezvolta, practic, domeniul topologiei: o ramura a matematicii foarte sofisticata, insa cu prea putine ancore axiomatice. Exista domenii in care principiile si conjecturile fac regula. Chiar in fizica exista principii care au statutul axiomelor din matematici, desi principiile sint in general mai laxe decit axiomele. Iata, principiul invariantei vitezei luminii din relativitate se refera la domeniul fizicii, desi vorbim aici despre o derivata: de ce, de pilda, nu putem impune acest principiu ca axioma a matematicii? Asadar, de unde stim oare, unde incepe matematica si se sfirseste fizica?
In teoria stringurilor se admite din principiu existenta unor dimensiuni ascunse care, din motive necunoscute, sint compactate in lumea subcuantica. Se admite ca, tot in principiu, data fiind scara extrem de mica la care dimensiunile acestea devin manifeste, este exclusa punerea lor in evidenta prin vreun experiment. In mod surprinzator, poti folosi matematica pentru a dezvolta ideologii: nu poti face insa invers. Totusi, cum e oare posibil sa dezvolti ideologii uzind de matematica? Simplu, mentinind distanta fata de axiome si dezvoltind simultan domenii ce par conciliabile, incercind unificari. Este exact ceea ce fac teoreticienii stringurilor, avind ca obiectiv unificarea cimpurilor. Trebuie admis ca matematica sofisticata nu tine in mod obligatoriu de profunzime, nu trimite neaparat la fundamente, adica in adincime. Iar in fizica, nu uzul instrumentelor matematice sofisticate elimina ideologiile, ci conectarea ferma a conceptelor fundamentale ale fizicii la cele fundamentale din matematica.
Trebuie sa admitem ca vorbim de un context ideologic in cazul teoriei stringurilor, mai ales ca cei mai multi dintre teoreticienii domeniului fac referire in mod curent -- atunci cind vorbesc de istoria dezvoltarilor acestuia -- la revolutiile teoriei stringurilor (e vorba de doua: sau chiar trei daca se include string theory landscape). Am mai spus-o insa, e impropriu sa vorbim despre revolutii in stiinta, chiar si atunci cind vorbim despre mari descoperiri. Si asta fiindca, o mare descoperire nu inseamna trecerea de la o ideologie la alta, ci eliminarea unei ideologii. De pilda, relativitatea a eliminat ideologia potrivit careia timpul curge uniform si independent de miscarea sistemelor de referinta. Noua perspectiva nu este tot o ideologie: intii ca e o teorie, si apoi, vorbim de o teorie ce se verifica sistematic prin experiment. Ramine surprinzator faptul ca ideologia eliminata era una disimulata in fundamentele mecanicii clasice gindite de Newton insusi.

Pe scurt, ne uităm la televizor şi ştim sigur că ce vedem acolo nu e ce pare a fi. Şi mai enervantă tendinţa românilor educaţi şi informaţi care ştiu ei sigur, dar sigur-sigur, că egiptenii şi arabii, în general, nu sînt pregătiţi pentru democraţie. Vai, ce ne place să spunem asta! Acum 20 de ani, despre noi se spunea că nu sîntem pregătiţi pentru democraţie, acum adorăm să spunem asta despre alţii. Ne face să ne simţim bine. -- Cristian Ghinea

Intr-o chestiune importanta punem accent pe ton si nu inteleg de ce. Fara a urmari evenimentele sau discutiile de la televizor, si eu constat ca popoarele musulmane sint nepregatite pentru democratie: si fac asta cu naduf, nu cu satisfactie, evident, fara placere.
Romanii de acum 20 de ani erau sub ideologia comunista, nu sub cea religioasa. Iar faptul ca e greu de iesit de sub ideologie l-am probat noi insine: dupa ce, prin anii de inceput ai comunismului am combatut ideologia religioasa cu ideologia comunista sau atee, dupa '90 am combatut ideologia comunista cu ideologia religioasa.
Cred ca "optimismul democratic" e ca increderea in stiinta: e bun doar pe termen lung. Daca despre stiinta stim cum se face, nu putem spune acelasi lucru despre procesul de democratizare. Iar daca sintem onesti, recunoastem fara ocol ca nici astazi, dupa procesul amplu de democratizare a estului european, nu ne-am prins cum se recupereaza eficient democratia. Am vazut de pilda ca unele tari s-au democratizat mai lin, iar altele prin procese revolutionare relativ controlate. Daca este posibila, e de dorit trecerea fara dureri la democratie. Dar cum se poate face asta din interiorul unor popoare pentru care religia e cruciala si a caror istorie nu s-a intersectat prea adesea cu ideile democratiei? Noi europenii nu stim inca prea bine cum se poate face asta pentru popoare unde secularizarea este regula, cum oare am putea ghici atunci ce e de facut in cazul popoarelor musulmane: si de unde optimismul? Si-apoi cum faci cind esti suficient de matur pentru a te considera democrat, intervii sau privesti de pe margine?
S-ar putea crede ca "optimismul democratic" pe termen scurt e bun. Fiindca e simplu: nu trebuie decit sa ceri presa libera, partide politice, alegeri libere, piata libera. Iata, in Romania avem toate astea intr-o masura mai mare sau mai mica: totusi, nu-i oare inca prea putina democratie? Care ar fi sursele noastre de optimism pe termen scurt? Cumva urmatoarele alegeri? Increderea in vreun partid politic? Economia noastra nu foarte libera si avariata? Presa din Romania?
In fine, cred ca ar fi onest din partea noastra sa recunoastem ca, in 1989, chiar nu eram pregatiti pentru democratie si ca prea multe dintre durerile pe care le resimtim acut si azi au legatura cu asta. Nu spun ca ar fi trebuit sa asteptam pina am fi fost pregatiti, probabil ca n-am fi fost pregatiti niciodata: nu-i insa nici o rusine sa recunoastem ca nu eram pregatiti pentru democratie si ca nu credem ca musulmanii ar fi azi mai pregatiti. Cred ca i-am sprijini mai mult spunindu-le asta, decit spunindu-le ca sint pregatiti. Si in orice caz, i-am sprijini mai bine daca i-am avertiza ca drumul catre democratie poate fi unul foarte dificil si chiar accidentat. N-ar trebui incurajata intirzierea trecerii la democratie, insa trebuie cintarite bine riscurile deturnarii miscarilor democratice -- istoria e plina de astfel de deturnari, iar ele s-au produs chiar in astfel de momente de labilitate politica.

Am invatat pe pielea noastra ca democratia e scumpa si se cistiga cu greu. Eu zic ca, la final, cu toata interventia controversata din Irak, americanii au facut ceea ce nu fac de obicei: au exportat pe cheltuiala lor democratie. Sint sigur ca irakienilor le-a fost greu, dar dupa al doilea razboi mondial, noi romanii n-am avut norocul irakienilor. Dupa valul dezaprobarilor venite chiar din partea tarilor occidentale, americanii se vor gindi de-acum incolo de 10 ori inainte de a mai interveni armat pentru a impune democratia.

Despre anticomunism

Anticomunismul generalizat este nu doar acceptabil, dar necesar cita vreme n-a avut loc procesul comunismului, asta nu inteleg multi. Si nu va fi pace sociala cita vreme situatia asta se va perpetua.
Inteligenta maxima a elitelor estului a fost aceea de a readuce popoarele inapoi la biserica: mi-e clar astazi ca nu putem cere mai mult de la aceste elite mai ales daca e sa ne referim la intelegere.
Nu trebuie sa fii de dreapta pentru e vedea ca stinga politica romaneasca este un cancer, dupa cum nu trebuie sa fii de stinga pentru a vedea ca dreapta nu are o noima, lipsindu-i faptele.
Dezideologizarea nu se poate face decit cu o democratie austera, puternic coroziva ideologic, in care orice promisiune goala e amendata pe loc, in care neincrederea trebuie admisa ca un dat fundamental al unui popor care a fost mai mereu amagit. In orice caz, nu cred ca dupa ce ai intors poporul la credinta intr-un parinte ceresc, il mai poti acuza ca viseaza la un tatuc politic sau ca, in loc sa fie civic activ, are asteptari mesianice. Nu te poti juca cu imaginarul colectiv, crezind una si facind sau cerind alta.

________________
Vezi Michnik: Generalizarea anticomunista e inacceptabila de pe contributors.ro