Dialog vs lectura

Desi e recomandat, nu-i musai ca un intelectual sa dea socoteala pentru ideile sau demersurile sale privitoare la oameni. Insa un intelectual trebuie sa aiba gustul pentru dialog -- mai ales daca gindurile sale se refera in primul rind la oameni: pe de alta parte, daca ai inclinatii de scriitor, iti intaresti mai degraba deprinderea monologului.
Asistam azi la sarada incriminarii mediilor vizuale, sub pretextul ca acestea nu promoveaza cultura, lectura, meditatia, pacea sau linistea gindului. Cred ca ne-am lasat prea usor amagiti. Nu televizorul e de vina ca multi dintre noi isi pierd deprinderea de a gindi. In fond, e de-a dreptul facil sa dai "vina" pe un simplu obiect sau context pentru a-ti apara comoditatile altfel nejustificabile intr-o lume a comunicarii neintrerupte. Adevarul e ca incepe sa ne fie clar: cu atitea mijloace de comunicare la indemina, deficitul de comunicare, deci si de dialog e direct anacronic.

In realitate, mijloacele tehnice au luat-o cu mult inaintea capacitatii si dispozitiei noastre pentru dialog. Intelectualii, in loc sa dialogheze, se ocupa intii de toate de posteritatea lor, scriindu-si cu harnicie cartile dar refuzind practic dialogul autentic: n-au aflat ca, intre timp, cititorii au ajuns la concluzia ca sint foarte putine cartile in care dialogul e vizat si dezvoltat in mod autentic. Intelectualii dau in continuare vina pe cititori ca nu citesc, iar cititorii admit in mod paradoxal critica, stiind prea bine ca n-au citit destul. Desi in deficit dintotdeauna, onestitatea se lasa inca o data asteptata.

Oamenii si-au dorit dintotdeauna sa comunice iar astazi, cind au la indemina mai multe mijloace ca niciodata, o fac timid si incoerent sau agresiv si fara miza. Tot asa, pe la inceputurile umanitatii, cei care faceau troc ii depaseau numeric cu mult pe cei care se foloseau de moneda.
Chiar si cind e vorba de stiinta, cartea e deja depasita. Ca mijloace de comunicare si de schimb, site-ul de aici sau forumul de aiurea au devenit deja cu mult mai penetrante.