Cu politete despre iubire

Pe onoarea mea ca oamenii sint grei de cap... Cum? Asa. Te rog sa fii politicos. Sint. Cum adica grei de cap? Adica oamenii nu inteleg. Te-ai gindit ca poate nu vor? M-am gindit. Si? Nu stiu ce sa cred, fiindca daca nu vor, atunci ma intreb de ce nu vor. Si? Chiar n-am un raspuns, dar uite: unii oameni vorbesc de golurile din suflet. Da? Da. Citeste postarile. Le-am citit. Si, nu vezi nimic? Ba da, unii zic de golul din suflet. Si? Pai tocmai asta-i: cum poate un om sa simta gol daca sufletul sau e plin de iubire? Nu stiu. Pai nu prea poate. Si-atunci? Si-atunci el doar crede ca iubeste. Vorbesti prostii, oamenii astia isi iubesc parintii, cum poti sa spui asa ceva? Cred ca despre gol nu pot vorbi decit cei deprinsi sa primeasca iubirea ca pe ceva ce li se cuvine, iar cind izvorul iubirii dispare sau seaca, atunci striga ca si cind li s-ar fi facut o nedreptate. Pai si nu li s-a facut? Poate ca da, numai ca oamenii primesc iubirea pentru a invata ei insisi sa o dea. Si nu invata? Nu. De ce? Pai uite-asa. Cum adica? Pai atunci cind ajung sa stea cu cineva cu care se inteleg, nici n-apuca sa inceapa sa iubeasca, ca hop, apare frica. Frica? Da, frica in fundu' gol, care incepe sa-i alerge si sa le spuna: veti pierde, veti pierde. Ce sa piarda? Cum adica ce sa piarda, tot iubirea. Iar vorbesti in dodii. Eu? Deloc. Pai de ce are a se teme cel care iubeste, fiindca el va iubi mereu? Oare nu doar cel care nu iubeste se teme sa piarda iubirea pe care a primit-o nu stie nici el prin ce miracol?