Cris: Da, foarte frumos dialogul interior expus. Ca o critica literara as recomanda mai putine interjectii gen “pai”. Ca subiect, nu mai comentez nimic ca ar trebui sa revenim iar la o discutie despre adevar, unde e clar ca exista opinii divergente. Nu exista nimic nobil in a incerca sa convingi un crestin (sau orice credincios) ce prost pentru ceea ce crede si ca tu detii “adevarul”. Ba mai mult as zice ca e vorba despre un egoism fara margini in sensul ca daca chiar exista mai mult decat aceasta lume materiala, macar ai mai tras niste fraieri dupa tine, deci nu esti singur.

Dar chiar exista mai mult decit aceasta lume materiala, doar ca crestinii nu se rezuma la afirmatia asta simpla si frumoasa. Ei merg mult dincolo de ea, construind o intreaga lume, nu doar una de idei, ca si cind ar fi epuizat toata lumea transcendenta a ideilor, ci una plina de fiinte: nu una in care supravietuiesc alte fiinte muritoare, ci una plina ochi de fiinte nemuritoare; nu de fiinte nemuritoare oarecare, ci de fiinte nemuritoare iubitoare, s.a.m.d. Tocmai asta este problema.

Cit despre “argumentul” cu fraierii, acela poate fi utilizat foarte bine si in sprijinul celor care nu cred, de pilda, in Dumnezeul crestinilor. Mai precis, daca te situezi in tabara lor, atunci poti lesne crede ca cei care fac prozelitism vor sa mai gaseasca alti “fraieri” care sa vina la biserica si sa creada, dar mai ales sa contribuie — tot material, caci altfel nu-i suficient. Deci pina la urma cine e mai egoist, crestinul sau ateul? Fiindca altfel, amindoi vor sa convinga.

Observatie. Vocabula ‘pai’ a fost utilizata adesea in loc de liniuta de dialog: asadar, are rolul de a pune in evidenta replicile personajelor, tocmai pentru ca textul e continuu si nu fracturat, ca in cazul unui dialog clasic — din motive de spatiu, aici ar fi fost dificila postarea si lecturarea unui asemenea dialog sub forma clasica.