Postare la Dilema Veche, sub articolul lui Andrei Plesu

Sint ginditori care sustin ca drumul spre fundamente (cunoastere) se parcurge cu ajutorul speculatiilor. Se intimpla insa ca adesea speculam masiv si infructuos: ce e de facut in asemenea situatii?
Sensul celei de-a opta note imi scapa aproape cu totul. E bine insa ca Marguerite Yourcenar aminteste de paradox, fiindca imi pare ca acesta rezida chiar in exprimarea sa referitoare la dumnezeiasca materie. Apropo, aveti cumva o definitie acceptabila pentru materie?
Referitor la ratarea integrarii politice, e ca si cum am vorbi de un program al Europei, cunoscut inca din antichitate: care sa fi fost acela? Sa fi fost oare programul ideologiei crestine? Ce s-a intimplat oare insa cu programele anterioare? Sa fi fost chiar toate proaste, depasite, nerealiste? Ce se poate spune despre programele ulterioare?
Privitor la ultima nota, as fi curios daca omul se poate instala cu-adevarat in/prin vreo instanta cita vreme este, nu doar muritor, dar limitat in toate sensurile: as fi zis ca omul (mediocru?) e sortit a se instala in mod tragic prin speculatie, in utopie.