Ce mai inseamna oare dialogul?

Ce-ati zice daca as sustine acum ca, in mod paradoxal, in aceasta epoca a forumurilor dialogul este pe cale de extinctie?
Sa ma explic. Sint la noi oameni care fac adesea trimitere la filozofi, filosofii, carti, daca nu chiar la biblioteci. Nu v-ati intrebat insa niciodata cu ce anume au ramas acei oameni cu pretentii de filozof dupa lecturile indelungate daca, acum cind ar putea dialoga aproape cu oricine de pe planeta asta ei aleg sa ocoleasca cele mai dinamice si mai ascutite discutii? Ma refer la cele de pe forumuri...
Ca filozof, esti bun nu daca scrii carti, nici macar daca-i convingi pe ceilalti sa-ti imbratiseze convingerile, ci daca ii poti convinge pe semenii tai sa-si puna probleme / sa filozofeze / sa gindeasca o data in plus la chestiunile arzatoare ale fiintei.
Agora de acum nu mai este situata in locul geometric din centrul cetatii (cel fizic) iar televiziunile n-au nici o legatura cu centrul spiritual al unei natii, poate doar cu centrul de atentie sau interese.
Daca va incredeti in propriile instincte si va imaginati ca mai sus faceam trimitere la oameni precum Plesu, Liiceanu, Patapievici, trebuie sa va dau satisfactie: chiar la ei ma refeream.

Astazi am revenit la Cotidianul cu citeva postari, acolo unde mi s-a parut ca se dezbate din nou chestiunea religioasa. Am esuat din nou: nu sint suficient de bun pentru a-i lamuri pe oameni sa-si puna probleme. Nu e o surpriza, stiam ca nu sint bun de filozof: ma ingrijoreaza insa lipsa lor de receptivitate la indemnul de a gindi independent. Din nou imi vin in minte Platon si alegoria pesterii.

Articolul unde am postat: PreaFericit e Daniel.
Iata postarile de interes (luati ca atare postarile care nu-mi apartin):

18 | rozadream

@Omuletzu-(
Educatia religioasa il face pe om mai sus decat animalele. Educatia stiiintifica il duce la pierzanie....
Asa ca lasa-ne cu lozincile marxiste

19 | R.A.Muresan

Poate ca stiinta singura nu duce chiar unde trebuie.
Stiu insa citiva atei mai inteligenti si mai plini de spirit decit multi crestini de-aici de pe forum care identifica in cel mai pur stil ideologic stiinta cu marxismul, si asta numai pentru ca marxismul s-a folosit de stiinta, asa cum ucigasul se foloseste de o unealta oarecare pentru a ucide. Ma astept ca un crestin cultivat sa foloseasca mai degraba stiinta pentru a combate comunismul, nu sa desfiinteze direct stiinta. Fiindca daca exista ceva cu care se poate lupta impotriva oricarei ideologii, apoi acel ceva e stiinta.
Rostul stiintei este mai ales acela de a se contrazice pe sine pentru a-si gasi permanent erorile si a evolua, fiind o ideologie perfectibila: religia in schimb, nu e perfectibila, fiind considerata perfecta, si de aceea lupta mai degraba cu necredinciosii, sau ma rog, cu pacatele lor... Concluzia? E la dispozitia fiecaruia.

In momentul in care spui ca o religie oarecare -- sa zicem aceea in care te-ai nascut -- a gasit adevarul, si asta fara a avea nici cel mai subtire argument, s-a terminat cu rationalitatea: esti in plina dogma, in plina ideologie. Poate fi ideologia suprema... dar poate sa nu fie...

Unii pariaza tot ce au pe acest loz, desi sustin pe de alta parte ca a paria nu tine de lucrarea dumnezeiasca: paradoxul este insa pe gustul crestinilor de pretutindeni, e hrana lor spirituala cea mai consistenta...

Da, stiinta este puternic coroziva, de aceea nu convine credinciosilor: stiinta are o actiune coroziva oriunde se manifesta ideologiile, cele religioase fiind cele mai afectate, indiferent de religie sau confesiune.

Daca nu aveti timp sa cititi dezvoltarile mai mult sau mai putin ideologice de la referinta numita Supravietuire in loc de inviere, urmariti macar documentarul prezentat acolo.

21 | s-asteaa

Inteligenta si plentitudinea spirituala a unui individ daca nu sunt indreptate unde trebuie nu aduc nici un rezultat, sunt seminte cazute pe piatra. Cu ce te ajuta ele spre Mantuire daca il renegi pe Dumnezeu fara a-L primi vreodata?! In Fericiri sunt laudati cei saraci cu duhul ca a acelora este Imparatia Cerurilor. Oare nu au ei mai mult decat are orice polemist?!? Oricum iti permiti pt Mantuirea ta sa crezi ca nu ai tras lozul corect, sa crezi ca totul se termina aici?!?

25 | R.A.Muresan

Ca sa ma ajute ceva la mintuire, ar trebui sa cred in ea. Or, din cite imi pot da eu seama, ideea de mintuire a fost inventata de oameni.
Legile naturii pe de alta parte, nu au fost inventate de oameni, de-altfel oamenii nici nu le pot schimba, ci doar descoperi si cunoaste: legile exista dincolo si independent de existenta oamenilor.

Nu imi dau prea bine seama ce anume vor primi oamenii saraci cu duhul; constat insa ca in lumea asta li se promit indecent de multe.

Totul se termina aici? Ei bine, un om onest raspunde la aceasta intrebare, dar si la multe altele asemanatoare cu un raspicat NU STIU.

obs: din nebagare de seama poate, in text apare scris "plentitudinea", iar corect este, in mod evident, "plenitudinea".

32 | adlight

sunt de acord cu dvs R A Muresan, pana la un punct; acela in care Blaise Pascal ne propune celebrul sau pariu: daca Dumnezeu exista si eu cred in El am castigat totul; daca Dumnezeu nu exista si eu cred in El nu pierd nimic; daca insa El exista si eu nu cred in El am pierdut totul, adica mantuirea; la un prim nivel de preocupare duhovniceasca, pariul lui Pascal ar trebui sa ne dea de gandit; in aceasta idee mantuirea nu mai e inventata de oameni, ci devine scopul vietii.

39 | R.A.Muresan

@ adlight

Religia, din pacate, e mult mai mult decit a crede ca exista Dumnezeu: presupune mult mai multe.
Daca majoritatea oamenilor ar fi in acest stadiu, in care si-ar pune cu seriozitate problema legata de existenta divinului am fi intr-o situatie cu mult mai buna.
Nu sintem in aceasta situatie.
Cred ca nu e filozof acela care-ti sugereaza o solutie intr-o chestiune data, ci acela care te provoaca sa problematizezi, adica sa gindesti: pot admite ca multi dintre noi nu se pot abtine de la a sugera mereu raspunsuri, mai ales in asemenea chestiuni delicate. Asta nu doar ca explica de ce sint asa de putini filozofi autentici, dar ne arata si faptul ca oamenii se tem sa problematizeze, adica sa gindeasca.
Acesta e stadiul in care ne-a adus religia.

Pe de alta parte, un om inteligent este suficient de tolerant; nu atit la dezordine, cit la incertitudine.

Ce ar trebui sa-l multumeasca pe un om: faptul ca semenii lui ajung foarte repede sa fie de acord cu el, pentru ca asta i-ar "confirma" in mod facil ca e pe drumul cel bun, sau faptul ca semenii lui sint interesati in mod autentic de adevar si fac demersurile necesare pentru a-l afla?

Simt nevoia sa detaliez. De ce sustin ca am fi intr-o situatie mai buna daca am fi la stadiul in care multi oameni si-ar pune in mod onest problema existentei lui Dumnezeu? Ei bine, nu dintr-o pornire sadica de a vedea omenirea inapoi in istorie, asa cum probabil ar putea argumenta unii. Motivul este unul dezarmant de simplu: la inceputul acceptarii unei ideologii religioase, oamenii sint pur si simplu mai putin indoctrinati, si mult mai receptivi la argumente. Mai mult, chiar cei in plina febra mistica isi pot reveni pentru a-si regindi, cu propriile puteri, adevaratele motivatii.
Referitor la Pascal, trebuie s-o spun, el sugereaza destul de transparent raspunsul si de aceea, cugetarea lui nu este una autentic filozofica, ci mai degraba una mistica.

De la greci cunoastem un alt cerc virtuos (in postarea de ieri aminteam de unul): nu poti dialoga fara sa te lamuresti de necesitatea demersului, dupa cum nu te poti lamuri fara sa dialoghezi. Un bun filozof modern exceleaza probabil la dialogul cu sine, sa fie oare suficient?