Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Thursday, August 30, 2007

Supravietuire in loc de inviere...

Desi stiinta e perfectibila iar ideologiile nu sint in general perfectibile, in discutiile obisnuite e adesea de preferat sa admitem ca ambele pozitii sint ideologice, atit cea pro-crestina, cit si aceea modern-sceptica, nu neaparat atee. Ultima este comuna oamenilor de stiinta moderni, inclusiv, dar as spune mai ales fizicienilor. Sa privim: avem in fata fizica si crestinismul. Ele nu se contrazic direct si neaparat. Si desi unii ar putea sustine ca primii cercetatori moderni ai naturii au fost crestini -- nici nu s-ar insela prea mult --, mai trebuie amintit cu onestitate ca aceia erau totusi abia iesiti din grota crestina si inca isi obisnuiau ochii cu lumina. Istoria ne mai semnaleaza insa si citeva cazuri celebre de postari in contradictoriu din care stiinta a iesit in mod sistematic invingatoare. Crestinismul s-a repliat de fiecare data, asa cum o face de milenii, fiind o ideologie pura a supravietuirii.

Unii se revolta sau devin ironici astazi cind se afirma intrucitva reductionist ca evul mediu corespunde unei perioade de bezna de mai bine de un mileniu: ei bine, nu era bezna, era lumina focurilor de care aveau nevoie scamatorii pentru a pune in scena spectacolul umbrelor. In secolul al XI-lea europenii occidentali aproape ca uitasera geometria, de vreme ce nu mai stiau sa deosebeasca un unghi obtuz de unul ascutit.
Veti spune, bine, dar inclusiv Platon credea in zei: totusi, cred ca el era mai aproape de noi ca structura sufleteasca decit de crestini care, la mai bine de opt sute de ani dupa moartea sa i-au inchis academia. Exista si astazi zei travestiti in concepte laice: luati de pilda tehnologia, citi nu i se inchina?

Daca asa stau lucrurile, atunci vedem cu ochiul liber ca crestinismul este depasit. Pai ce preferati? O ideologie care repeta de milenii mesajul despre care zice si astazi ca-i nou, sau una care isi cauta in sine propria depasire? In afara de matematica, nu mai exista alte preocupari umane ne-ideologice. Fizica este insa prima ideologie cu adevarat vie, care se lupta cu sine pentru a se depasi, transforma. Crestinismul nu se lupta cu sine, ci cu lumea care nu prea mai ia in serios ceea ce afirma. Steven Weinberg spunea destul de clar, stiinta nu isi propune sa contrazica religia -- registrul sau de exprimare este deocamdata altul -- in orice caz, nu face religia imposibila, ci face (argumentatia in) lipsa acesteia posibila (printre altele, el mai sustine ca Darwin si Wallis au facut in privinta asta poate mai mult decit oricare fizician). Desi nu isi propune, stiinta este insa puternic coroziva in relatia sa cu credintele religioase: spunind asta Weinberg il amintea pe Abdus Salam caruia i-a fost foarte greu incercind sa impuna stiinta (fizica) moderna in universitatile tarilor din golf: daca tinerii musulmani acceptau relativ usor tehnologia -- aceasta are oriunde in mediile mai putin evoluate atributele unui zeu --, fizica le coroda sistematic credinta si asta ii ingrijora de-a dreptul.



Ca o observatie, completindu-l pe Einstein care sustinea ca ar fi trist daca oamenii ar avea nevoie de religie pentru a-si argumenta/fundamenta simtul moral, Weinberg pune in evidenta cu claritate subtirimea argumentelor crestinilor care sustin ca teroristii sinucigasi nu sint adevarati oameni religiosi. Acei crestini au un anume simt moral care ii ajuta sa deosebeasca ce anume este religios de ceea ce nu este, iar intrebarea care apare imediat ar fi:
Atunci la ce mai e buna religia?

S-ar parea ca orice ideologie are in ea germenele unei religii: daca se poate spune in mod obisnuit ca ideologia este un stadiu pre-teoretic de cunoastere, unul care trebuie depasit, degenerarea sa duce aproape intotdeauna, daca nu la religie, la autoritarism. Crestinismul trebuie considerat autoritar, tocmai pentru ca ne impiedica sa ne contrazicem sistematic si cu folos cunostintele, sa ne depasim adica stadiul ideologic. In definitiv, dreptul la emancipare fata de crestinism reprezinta mult mai putin decit cred unii crestini: se refera la dreptul de a te contrazice pe tine insuti. Va vine sa credeti ca, in realitate, pentru asta lupta adesea un modern?

Speculatie
Uneori ideologiile pot fi parate eficient cu ajutorul muzicii: aceasta nu poate fi combatuta direct si sistematic de catre ideologii, mediul acestora fiind cuvintul, usor de ideologizat. Observati, aproape toti crestinii militanti sint mai degraba apropiati cultural cuvintului decit muzicii, mai degraba apropiati cartilor scrise de oameni decit cartii mari a naturii a carei intelegeri necesita/cere mult efort analitic si multa matematica.
Intuitia imi spune ca la inceput a fost muzica, fiind expresia continuului care sta la fundamentele matematicii (analizei matematice). Nu pun problema neaparat in termenii cuvint vs muzica: Kepler era un mistic, si totusi, era fermecat de muzica sferelor. Bach parea un cuminte slujitor laic al bisericii, dar muzica lui depasea cu mult ceea ce ar fi putut spune el despre Dumnezeu.

Multi trec si astazi peste rock cu seninatatea celui care nu pricepe nimic din ceea ce i se intimpla. Exista si astazi o multime de oameni lipsiti de talent care fac muzica pornind de la versuri/text, adica de la cuvint. Rock-ul a fost prima miscare sociala care a avut si puternice accente de dreapta (nu doar de stinga). Paradoxal, desi a fost impus cu ajutorul tehnologiei, a combatut instalarea noului zeu al gadget-ului chiar cu ajutorul gadget-ului, intorcindu-l ironic impotriva-i.

Nu-mi dau inca seama de ce stau asa lucrurile, insa in societatile crestine latine dar si in acelea islamice femeia este mult mai autoritara privitor la credinta. In lumea moderna barbatul este un conservator moderat, chiar defensiv, femeia, unul ofensiv, adesea militant. Tinarul in formare e departe de genul neutru, este un conservator agresiv: daca nu are argumente alternative, atunci se intoarce la formele (cele mai) primitive de exprimare. Paradoxal, dar asa se nasc revolutiile si miscarile de contestare a establishmentului, aceste miscari sociale care ultragiaza bunul simt si autoritatea de drept. In zilele fara revolutii, toate mamele crestine din lume urmaresc cu sufletul la gura sarbatorile crestine care se constituie in telenovela lor preferata, telenovela crestina, adica povestea tragica a unei mame prea-curate si a fiului Iisus care era si nu era al ei, poveste lasata de cel mai bun scenarist al tuturor timpurilor, Pavel.

Ce-or fi spus mamele crestine -- probabil insa ca printre ele erau deja multe protestante --, cind l-au auzit pentru prima data pe Bon Scott strigind bucuros I'm on the highway to hell (pentru text vezi aici)? Trebuie sa fi fost o grea lovitura pentru puritanii crestini de pretutindeni.
Ei bine, fizica, desi coroziva, a dat nastere atit mecanicii undelor cit si celei a cuantelor, dar a facut posibila si muzica moderna.

Poate cu tinerii de astazi sa-i mai reuseasca crestinismului inca o data supravietuirea -- desi cred ca am intrat deja in domeniul reincarnarilor: vor veni insa alti tineri, tot altii, fiindca sint cohorte ale viitorului care abia asteapta, nu atit sa-i contrazica pe altii, cit sa se contrazica. Fiindca in cunoastere, aceasta este calea. Iar criteriu este, cum spuneam, adevarul.

Cit despre specialistii in supravietuire, crestinii care ne vorbesc despre inviere, sa-i lasam cu-ale lor simbolistici incurcate si puneri in scena: ei ar folosi adevarul pentru a fi liberi, in vreme ce noi ne folosim de toata libertatea (aceea) pe care o avem pentru a cauta si a gasi adevarul.

In loc de concluzii
1. Comunismul ne-a aratat fata dezagreabila a filosofiei: ideologia degenerata intr-o forma deosebit de agresiva numita marxism-leninism a fost, este si va ramine o filosofie fara ancora epistemologica. Crestinismul este mult mai putin agresiv ca ideologie, dar tot nu are ancora epistemologica: de aici si imposibilitatea reformarii sale din temelii.
2. In Romania din pacate, miscarea rock a esuat, dar am putea recupera: Let there be rock
(textul aici). Citi mai stiu oare astazi ca "baietasul acela damblagiu" (e vorba de Angus Young, pe atunci identificat cu insasi imaginea AC/DC, scolarul in uniforma si cu ghiozdanul de git topaind de colo colo) care dadea din cap ca un apucat si zdranganea asa de bine la chitara este in primii 500 de oameni bogati ai Olandei?

pretextele:
Rugati-va pentru Mircea Dinescu de Cristian Patrasconiu
Cine ocupa centrul? de H.-R.Patapievici

texte ulterioare:
Dl Patapievici si ingrijorarile legate de Tatal nostru de Costi Rogozanu

Labels: , , , , , , , , , , , ,

14 Comments:

Blogger Rodicutza said...

"Unii se revolta sau devin ironici astazi cind se afirma intrucitva reductionist ca evul mediu corespunde unei perioade de bezna de un mileniu si jumatate... In secolul al XI-lea europenii occidentali aproape ca uitasera geometria, de vreme ce nu mai stiau sa deosebeasca un unghi obtuz de unul ascutit."

Atunci haide sa ne reamintim si ca intre zidurile manastirilor secolului 11 si 12 si 13 s-a muncit la salvarea si perpetuarea tratatelor de filozofie si "fizica" si istorie care ar fi disparut altfel in "lunga noapte medievala"... Adica biserica a avut un rol ne-egalat in recuperat sau reconstituit si multiplicat si pastrat stiinta secolelor premergatoare, haide sa recunoastem cezarului ce este al lui.
Sigur poti sa scormonesti prin motivele pentru care au facut asta si sa ajungi la concluzia ca nu erau pure dar pe de o parte cred ca tinand de supravietuire sunt la fel de demne de dispretuit cat este si motivatia mea de a merge zilnic la servici si pe de alta parte ele nu altereaza cu nimic the bottom line care este ca au facut un serviciu enorm umanitatii.

30 August, 2007 17:35

 
Blogger Rodicutza said...

Am uitat sa spun:
1) Bunaziua
2) Imi place blogul tau
3) in pasajul "in societatile crestine latine dar si in acelea islamice femeia este mult mai autoritara privitor la credinta"
ar trebui inlocuit cuvantul femeia cu alocutiunea sau ce o fi fiind "unele femei"
pentru ca evident nu toate femeile sunt autoritare in privinta credintei ci acele dintre ele pentru care credinta aduce fie speranta, fie dragoste...
ideea de dragoste si implicit respect (desi nu sunt sigur ca respectul este implicit dragostei daca ma gandesc bine)...
in fine ideea de dragoste propovaduita de religie care te asigura ca indiferent de cine si cum esti Dumnezeu "macar" te iubeste)... my take!
si nu spun ca cele care au si alti furnizori de speranta si dragoste nu sunt credincioase, spun doar ca nu sunt militate active...
si iarasi cu rezerva ca asta in general si ca intotdeauna si de la orice exista exceptii

30 August, 2007 19:53

 
Blogger R.A.Muresan said...

Rodicutza,
Iti multumesc pentru comentarii.
Completarile ar fi acestea:
- intre zidurile manastirilor s-au facut multe lucruri remarcabile; in ceea ce priveste insa fizica, cel putin aceea moderna, punctul meu de vedere coincide practic cu cel larg acceptat, anume ca ea a aparut mai tirziu, odata cu studiile lui Kepler si Galilei, in aceasta ordine; la filosofie teologii au fost intotdeauna tari, dar asta nu inseamna intotdeauna foarte mult, mai ales daca gustul pentru ceea ce numim zi epistemologie s-a pierdut pe drum; cu matematica lucrurile mai pot fi nuantate, insa nu prea mult: daca nivelul geometriei scazuse atit de mult la vremea aceea, prea multe comentarii nu mai incap;
- atunci cind iti vezi de viata ta mergind la serviciu, nu esti totusi intr-o situatie similara celei in care in care era pe atunci biserica, o institutie atotputernica si care influenta in mod covirsitor destinele oamenilor; bun, aici s-ar putea invoca o dimensiune paradoxala a situatiei: anume ca biserica era atotupernica iar ca, pe de alta parte doar supravietuia. Exista insa o similaritate cu regimurile autoritare: desi acestea doar supravietuiesc, ele rezista ferm pina in ultimul moment.

Privitor la relatia femeii latine sau musulmane cu religia, este destul de evident ca atunci cind am scris "femeia" ma refeream la majoritate -- exceptiile fiind admise ca atare. Varianta cu "unele femei" n-ar mai fi fost relevanta din moment ce chiar asta am avut in minte: majoritatea lor.

Despre speranta si iubire sint multe de spus: pe de alta parte, acesta este mai degraba un blog destinat stiintei si intreprinderilor dificile ale cunoasterii. Discutiile pe teme legate de suflet si trairi nu vor fi evitate, insa vor avea prioritate cele legate mai degraba de cautarea adevarului. Or, biserica nu se ocupa cu aceasta, desi o pretinde adesea. Daca ar fi asa, atunci biserica nu s-ar teme sa-si verifice propriile fundamente legate de inviere.

Fiind un sceptic, pentru mine speranta inseamna foarte putin iar atunci cind inseamna ceva, e insotita de priviri critice. In cele citeva cuvinte pe care le-am scris in blog despre optimisti se regaseste si parerea mea legata de ideea de speranta.

Dragostea este o alta hiba a crestinismului, tocmai fiindca acesta a monopolizat practic subiectul, iar treaba asta imi repugna profund: crestinii se considera cei mai autorizati in materie de iubire.

Nu mai spun ca imi pare demn de mila si dispret cel ce cauta iubirea, adica cel care asteapta sa fie iubit si caruia nu-i trece prin minte ca n-ar fi rau sa incerce sa afle mai intii cum este sa incerci sa iubesti.
Toata lumea vrea sa fie iubita; ma intreb insa cine mai are timp sa iubeasca?

31 August, 2007 10:17

 
Blogger Rodicutza said...

"fizica, cel putin aceea moderna, punctul meu de vedere coincide practic cu cel larg acceptat, anume ca ea a aparut mai tirziu, odata cu studiile lui Kepler si Galilei"
ei bine atunci acceptul nu este destul de larg intrucat pe mine si pe filozofi nu ne cuprinde!
vechii greci i-au pus bazele oricum, n-am timp acum, dar despre particule si despre fluide si diverse forte si relatii si cate si mai cate, au defrisat nitic pentru "noi" vechii greci

"Dragostea este o alta hiba a crestinismului", dragostea nu este hiba nimanui !!
Si in orice caz de ce sa-ti repugne?
mie daca ar veni unul si mi-ar spune ca el este autoritatea intr-o privinta sacra vietii mele as zice ce fanfaron si as trece mai departe...

01 September, 2007 00:18

 
Blogger R.A.Muresan said...

Fizica grecilor era una destul de particulara, mai precis una statica, dar si aceea era doar la inceput in vremea aceea. Cit priveste atomismul lui Democrit, primim doar axioma in cauza insotita de indelungi speculatii mai mult sau mai putin folositoare; asa ca nici aici grecii nu ne ajuta sa intrevedem prea multe. Si mai e un amanunt neglijat de multa lume: calculele erau monstruoase in acea vreme, cifrele arabe aparind cu mult mai tirziu, iar asta punea capac la toate.
Pot accepta ca stiinta s-a nascut atunci, printre altele si datorita lui Arhimede care a fost un model inclusiv pentru Newton: se stie, el a aplicat pentru prima data principiile de trecere la limita.
Intorcindu-ne la modernitate, nu prea putem vorbi de fizica fara conceptul de timp. Or, din nou, Galilei a fost primul om de stiinta care s-a apucat sa masoare efectiv duratele...
Conceptul de numar are o istorie foarte sinuoasa, inclusiv descoperirea continuumului fiind relativ tirzie -- fara continuum nu avem nici derivate, etc. In aceste conditii cu greu ar mai putea vorbi cineva de o fizica moderna.
Cu stiinta este insa alta poveste, fiindca aici, dupa parerea mea intra si matematica -- ce-i drept, nu si dupa aceea a lui K. Popper...

01 September, 2007 01:09

 
Anonymous Anonymous said...

salut, am ajuns aici de pe forumul cotidianului. cred ca ai mancat un cuvant cand ai scris in engleza.

Even we are chaotic, it is better to look for order than to study chaos in an orderly fashion

trebuie sa mai pui un cuvant dupa even, e.g. even when/even if/even though, nu-mi dau seama bine ce ai vrut sa spui. sterge commentul asta, nu contribuie cu nimic la blog

01 September, 2007 18:11

 
Blogger R.A.Muresan said...

@ anonymous

In romaneste ar veni cam asa:
mai bine sa cautam haotic adevarul decit sa studiem in mod sistematic haosul. Aceasta este o aluzie la faptul ca astazi exista in unele domenii ale stiintei aceasta preocupare exagerata pentru haos: exista chiar termenul de hausolog.

Pe de alta parte, noi oamenii procedam oarecum haotic atunci cind cautam ordinea, adevarul. Daca am cunoaste ordinea, ne-am situa in ea, nu-i asa?, n-am mai cauta-o.

Ar mai fi multe de spus aici, printre altele faptul ca inteligenta ascutita pare a avea o toleranta foarte mare la complexitate si chiar la haos: exista studii interesante care arata ca in starea de veghe creierul nu este la fel de ordonat ca in timpul somnului.

Mai mult, fiintele vii, adica si noi, sint de negindit fara miscarea browniana de la nivel celular. Daca asimilam haosul cu o masura a libertatii de miscare/manifestare a unui sistem, atunci vedem ca el are totusi un rol important in structurarea viului.

Desigur, aici sintem pe un sol miscator, la limita cunostintelor actuale iar viitorul ar putea sa ne furnizeze surprize. Pina atunci insa, imbratisez punctul de vedere traditional potrivit caruia stiinta inseamna ordine, si demersul sau, cautarea unei ordini mai inalte.

01 September, 2007 19:24

 
Blogger R.A.Muresan said...

@ anonymous

Desigur, prevalindu-ne de cunostinte mai vechi noi trecem de la o stare de ordine mai mica la una careia ii corespunde o ordine mai mare. Probabil ca niciodata nu sintem complet haotici. Insa afirmatia mea se referea la limita de jos, acceptabila unui cercetator.
Evident, cel mai bine ar fi sa uzezi la maximum de ordinea de care dispui -- adica de cunoasterea mostenita -- pentru a trece la un nivel de cunoastere superior (inalt ordonat): pentru majoritatea cercetatorilor acesta este ramine din pacate un ideal. Asadar, eu incercam cu afirmatia mea si un soi de consolare folositoare oricarui om/cercetator onest care cauta adevarul. Chiar daca acesta actioneaza haotic, intr-o zi l-ar putea gasi: cu conditia sa-l caute.

Insa mai este o chestiune de atins aici: de multe ori, ceea ce ai mostenit e mai degraba o piedica decit un ajutor. Un exemplu clasic ar fi acela al teoriei relativitatii: inaintea ei, timpul era considerat absolut. Trecerea la noua teorie se facea practic printr-o revizuire/negare a unei proprietati considerate naturale de catre toti inaintasii; atit de naturala, ca pina la Einstein nici nu a fost bagata in seama.

Drumul cunoasterii este unul foarte sinuos, uneori neasteptat.

01 September, 2007 19:45

 
Blogger R.A.Muresan said...

@ anonymous

Da. Ai dreptate. Multumesc pentru sugestie.

Am verificat cu google-ul, desi mi-a parut clar inca de la inceput ca ai dreptate.
Cu expresiile "even if we are" si "even though we are" am gasit in jur de un milion de recurente: cu "even we are", doar vreo 60.000.

P.S. Scuze pentru confirmarea tirzie, insa m-am luat cu argumentarea prezentei text-ului explicativ din titlu care mi s-a parut importanta si am uitat de corectura sugerata, la fel de importanta si ea.

02 September, 2007 02:44

 
Anonymous Anonymous said...

@rodicutza: oare nu cumva biserica a avut un rol de ne-egalat si in crearea situatiei in care ajunsese stiinta in perioada amintita si pe care un numar nu foarte mare de calugari harnici incercau sa o remedieze?
Merita sa ne reamintim deasemenea si de rolul important jucat de musulmani in aceea perioada la transmiterea si imbogatirea patrimoniului stiintific.

02 September, 2007 06:51

 
Blogger rune said...

Einstein , la care se face mereu trimitere in articole, nu era strain de religie, dimpotriva. Citatele sint alese selectiv, fiind valabile doar ca fac trimitere la pierderea unor grade de libertate ale spiritului datorita unor institutii si nu credintei. Sa facem distinctie intre religie si biserica, sa nu negam ceea ce nu stim inca.

05 September, 2007 09:53

 
Blogger R.A.Muresan said...

Rune,

Einstein nu poate fi considerat strain de religie, iar asta reiese cu claritate chiar din fragmentele prezentate selectiv ("alese selectiv" e deja un pleonasm).

In fragmentul al doilea din sirul celor extrase din textele sale -- postarea dedicata lui Einstein -- el scrie despre religiozitatea cosmica dar citeaza inclusiv un contemporan care afirma ca "singurii oameni adinc religiosi sint cei mai seriosi dintre cercetatori".

Si cum oare s-ar putea afirma despre un om ca este strain de religie cind acesta spune:
"Lucrul cel mai frumos pe care il putem trai este tainicul"?

Cit despre distinctia dintre religie si biserica, modernul o opereaza aproape reflex, lucru care i se imputa adesea.

05 September, 2007 17:33

 
Blogger Rodicutza said...

@radu d.
putem sa reprosam bisericii unui moment sau a altuia dupa plac si dupa doxa diverse "lucruri"
ca sa nu le numim crime pentru ca ar fi lipsit de delicatete.
Ramane ca la scara istoriei umanitatii crimele se sterg, nu se uita, dar se sterg...
ele nu sunt perene, ele sunt o data si atat...
in timp ce ceea ce a transmis biserica (unui moment sau a altuia ),
asa incomplet si biased cum este, este peren, este pentru "eternitate".

05 September, 2007 17:39

 
Blogger rune said...

@romur
Daca ai fi citit "subiectiv" in loc de "selectiv", n-ar mai fi fost un pleonasm :) . Ar trebui sa citesc integral articolele tale, nu in diagonala :) . Poate ca am inteles gresit ca esti la o rascruce, de fapt esti un spectator , analizind ambele lumi; atei si religiosi si in special, oamenii de stiinta, poti fi un avocat bun a uneia din parti de dragul dialogului.

05 September, 2007 18:08

 

Post a Comment

<< Home